Povestea patriarhului biblic Iosif este relatată în Geneză. Chiar și în casa părinților lui Iacob și Rachel, fiul lor iubit Iosif apare ca un visător. Tatăl îl deosebește pe Iosif de frații săi, iar ei, invidioși pentru situația sa specială și hainele frumoase, îl vând pe Iosif ca sclav caravanelor care călătoresc în Egipt. În Egipt, Iosif servește ca sclav al bogatului nobil Potifar, șeful gărzilor de corp ale faraonului.
Potifar are încredere în Iosif cu întreaga casă, dar soția lui Potifar se lăuda pe castitatea lui, iar Iosif scapă, lăsându-și hainele în mâinile femeii. Sotia lui Potifar, dupa ce s-a indragostit de Iosif si nu a obtinut reciprocitatea, il acuza de viol. În închisoarea unde a fost trimis Iosif, alături de el sunt brutarul și majordomul regelui. Iosif își interpretează visele, potrivit cărora brutarul va fi executat, iar majordomul va fi iertat în trei zile.
Profeția lui Iosif s-a împlinit, iar purtătorul de amintire îl amintește când preoții egipteni le este greu să interpreteze visul faraonului despre șapte vaci grase devorate de șapte piulițe și șapte spicelete bune devorate de slab. Iosif, chemat din închisoare, interpretează visul ca un adept al faptului că, după următorii șapte ani ai unei recolte bune, vor veni șapte ani de penurie crudă. El îl sfătuiește pe faraon să numească un mandatar pentru a crea rezerve pentru timpul foametei. Faraonul îl numește pe Iosif drept confident, îi acordă inelul său, îi dă numele egiptean, iar soția sa, egipteanul Asenef, fiica unui preot din Heliopolis.