Madonna Magnificatus este cea mai faimoasă pictură religioasă cu temă religioasă pentru capele private. A fost numit după primul cuvânt al rugăciunii Maicii Domnului, al cărui text este clar vizibil la răspândirea cărții deschise. Pruncul Hristos ține o grenadă într-o mână, iar cealaltă conduce mâna Madonei, care scrie începutul cântecului de mulțumire în cartea extinsă. Doi băieți mai mari, însoțiți de un al treilea, țin o carte și un cernel. Doi îngeri ridică coroana peste capul Madonei, o prezintă drept regina cerurilor. O coroană de aur elegant este alcătuită din stele care simbolizează Steaua de dimineață, așa cum este numită uneori Fecioara.
„Madonna Magnificat” – un tondo tipic florentin subliniază caracterul rafinat al picturii lui Sandro Botticelli. Forma rotundă oferă artistului posibilitatea de a efectua experimente optice. „Madonna Magnificat” din 1485, datorită încovoierii speciale a liniilor curbate și a ritmului circular general, dă impresia unei imagini pictate pe o suprafață convexă.
Tondo datează de la înălțimea atelierului lui Botticelli, când au ieșit numeroase copii ale picturilor sale, realizate de elevii lui Botticelli în desenele și cartonele sale. În primul rând, acestea au fost imagini cu Madonna, pentru care a existat o cerere imensă.
Această compoziție înscrisă cu pricepere într-un cerc este una dintre cele mai remarcabile creații ale maestrului. Liniile rafinate ale mâinilor care înconjurau figura copilului Hristos, ca și cum ar fi continuat prin gestul unuia dintre îngerii frumoși și prin mâinile altor personaje sunt închise pe coroana Mariei. Un astfel de inel de mâini este ca un fel de jacuzzi, în centrul căruia este vizibil un peisaj pașnic îndepărtat. Ca și în tabloul „Madona cu rodie”, Hristos ține în mână un rodie – simbol al suferinței și nemuririi pe care le va aduce omenirii. Întreaga imagine este pătrunsă cu o atmosferă de melancolie.
Fața „Madonna Magnificat” este marcată de toate calitățile care făceau parte din idealul de frumusețe cultivat de Botticelli. Printre ele se numără pielea subțire și corectă și o structură solidă, dar grațioasă a feței. Expresia purității și inocenței este completată de o nuanță de tandrețe care strălucește în buzele rotunjite. Părul împletit gros face o impresie pământească care amintește de aspectul unei fete țărănești, dar articolele de toaletă la modă – o eșarfă și un voal transparent – par să transforme adevărata femeie, luată de Botticelli ca model, în imaginea perfectă a Madonei.
Acest tablou a fost cea mai scumpă lucrare a lui Botticelli, cu cea mai mare cantitate de vopsea aurie folosită pentru crearea acesteia. De obicei aurul, ca vopsea cea mai scumpă, nu a fost folosit în asemenea cantități; la comanda unei fotografii, astfel de condiții au fost specificate în detaliu.