Pictura „Lecția de anatomie a Dr. Tyulp”, în care artistul a rezolvat inovativ problema portretului de grup, oferind compoziției ușurință vitală și unind portretul într-o singură acțiune, a adus faimă lui Rembrandt. Genul de portret de grup a fost destul de răspândit în Olanda din secolul al XVII-lea. Pentru prima dată în istorie, simțindu-se stăpâni pe viață, comercianți și artizani au căutat să devină eroi ai artei. Pictorii de atunci au lăsat numeroase imagini pentru posteritate. Burgerii sunt înfățișați separat, cu soții, cu copii și, în sfârșit, cu corporații întregi.
Aceste corporații profesionale, așa-numitele bresle, născute în epoca medievală și au jucat adesea rolul organizațiilor militante în timpul revoluției olandeze, nu au fost încă distruse de dezvoltarea producției capitaliste și au continuat să existe în orașele olandeze din secolul al XVII-lea. Membrii breslei de imagine devin tema principală a portretului grupului olandez.
În portretul medicilor, tânărul artist continuă să caute acțiunea de complot. Pe o pânză mare, privitorul vede un grup de oameni care ascultă o prelegere despre anatomie. Deschizând mâna mortului, profesorul trage cu penseta și demonstrează ascultătorilor săi mușchiul care controlează mișcarea degetelor. Cu degetele mâinii stângi arată cum acționează acest mușchi. În colțul din dreapta al imaginii se află un atlas anatomic, dezvăluit pe pagina dorită.
Imaginea este rezolvată în alb și negru. Un flux de lumină curge într-un public întunecat, smulgând fețele oamenilor și trupul mort din care s-au înghesuit. Artistul încearcă să transmită reacția diferită a participanților la scenă la ceea ce văd și aud în acest moment. Sezând lângă Tulp și-a îndreptat fața spre difuzor, ca și cum ar observa mișcarea degetelor mâinii stângi. Un altul, aplecat deasupra cadavrului, ca și cum ar privi o masă a unui atlas anatomic deschis. Stând în spatele lui, cu o atenție atentă, urmărește demonstrația de la Tulp, toate aplecându-se înainte.
În efortul de a crea iluzia realității complete a ceea ce se întâmplă, artistul îl face pe spectator însuși un participant la eveniment. Spectatorul, așa cum a fost, intră în audiență în timpul prelegerii, iar ochii a doi ascultători ai lui Tulp se îndreaptă spre el.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)