Imaginea „Și deschidem poarta”. Aici Nicolae Roerich abordează subiectul „deschiderii spirituale”, la care a sunat Sfântul Serghie din Radonezh.
Vedem un călugăr deschizând o poartă arcuită, în spatele căreia se află un drum care duce la o veche mănăstire rusă. Prin poarta deschisă puteți vedea dealuri ondulate, un râu șerpuitor – un peisaj atât de caracteristic naturii nordice rusești. Pe unul dintre dealuri există o capelă. „Nimeni și nimic nu poate priva o persoană de aspirația spre un viitor mai luminos, pentru porțile deschise ale Luminii”, a scris artistul.
Porțile împart imaginea în două planuri compoziționale și semantice. Schițând linia dintre lumea pământească și cea divină, artistul permite privitorului să simtă chiar momentul trecerii prin „porțile sfinte” în lumea spiritelor. Călugărul Sergius din Radonezh a fost asociat timp de mai multe secole cu concepte precum „lumină” și „lumină”.
Imaginea ne amintește de nevoia de a fi deschis către una, alta lume. Pereții mănăstirii sunt pictați în lumina crepusculară a apusului. Vedem străluciri de lumină care apar din adâncurile spațiului mănăstirii, care devin mai strălucitoare pe măsură ce ne apropiem de privitor. Aceste mici lumini de lumină sunt flacăra lumânărilor care ard în mâinile călugărilor. Dar acesta este doar un strat extern de înțelegere a imaginii.
Semnificația cea mai profundă constă în calea jertfelnică a călugărilor care au părăsit viața liniștită a mănăstirilor și au plecat în această lume mohorâtă, pentru a-i aduce lumina cunoașterii în slujba de sine. Lumânările din mâinile lor simbolizează această lumină. Toată lumea știe că, în Rusia, călugărul Sergius de la Radonezh a fost asociat timp de mai multe secole cu concepte precum „lumină” și „lumină”.