Poza artistului olandez Rembrandt van Rijn „Blinding Samson”. Dimensiunea imaginii este de 236 x 302 cm, ulei pe pânză. Samson este un celebru judecător-erou biblic, celebru pentru exploatările sale în lupta împotriva filistenilor. El a venit din seminția lui Dan, cel mai supus înrobirii din partea filistenilor. Samson a crescut printre umilința slavă a poporului său și a decis să se răzbune pe sclavi, lucru pe care l-a obținut prin a comite multe bătăi de joc de filisteni.
Fiind consacrat lui Dumnezeu ca nazaren, a purtat părul lung, care a servit ca sursă a puterii sale extraordinare. După ce a rupt jurământul lui Nazaren, a cedat unei pasiuni pentru trădătorul Delilah și a fost lipsit în secret de părul și puterea ei, de marea bucurie a filistenilor, care posedă eroul slăbit, l-a orbit și, luându-l prizonier, l-a pus pe Samson să lucreze umilitoare cu o piatră de moară.
Un test sever l-a determinat pe Samson la pocăință și contracare sinceră. Viața sa s-a încheiat sub ruinele templului filistenilor, care l-au șocat și s-au prăbușit asupra lui, împreună cu o masă de filisteni bucurându-se pe acoperișul său. Samson, ca persoană istorică biblică, este un tip caracteristic de erou național din vremea Cartii Judecătorilor; istoria exploatărilor sale este plină cu o serie de detalii interne interesante, care găsesc o confirmare curioasă în cercetarea ultimilor arheologi și geografi.
Deja au fost primele tablouri istorice cu scene biblice – de la „Martiriul Sfântului Ștefan” la „David și Saul”, de la Hristos alungând negustorii din templu, la „Hristos la Emmaus” și „Dinaria lui Cezar”, cele mai bune portrete din această perioadă, imagini ale profeților, apostolilor iar portretele exprimă dorința contradictorie deosebită a artistului de expresivitate, fiind un aliaj de seriozitate rece și intensitate dramatică în opera lui Rembrandt. Și nu a fost o coincidență. Aparent, această aspirație ascunde dorința lui Rembrandt de a întruchipa într-o acțiune determinată tematic, în evenimente, suferință și triumf, nu numai „pasiune”, ci și pentru a arăta dicotomia, natura contradictorie a naturii umane și în acest spectacol de a atinge limitele adevărului de viață dezbrăcată.
Odată cu apariția unor astfel de reprezentări, puterea reprezentativă a artistului Rembrandt începe să depășească conștiința percepătoare. Se desfășoară în imaginile lui Rembrandt, datorită integrității uluitoare a vederii și a dorinței vii de veridicitate, o panoramă pitorească „care nu este întunecată de nicio moralitate a materialității” și aduce la viață o ironie atât de cuprinzătoare în raport cu realitatea existentă, pe care Thomas Mann a definit-o „monstruosul sens al artei în integritatea sa” , ca „afirmația, care este simultan tot negație”.