Pictura artistului olandez Rembrandt van Rijn „Acuzația lui Joseph”. Dimensiunea imaginii este de 106 x 98 cm, ulei pe pânză. Numele mai complet al tabloului este „soția lui Potifar, acuzându-l pe Iosif”. Povestea patriarhului biblic Iosif este relatată în Geneză. Chiar și în casa părinților lui Iacob și Rachel, fiul lor iubit Iosif apare ca un visător.
Tatăl îl deosebește pe Iosif de frații săi, iar ei, invidioși pentru situația sa specială și hainele frumoase, îl vând pe Iosif ca sclav caravanelor care călătoresc în Egipt. În Egipt, Iosif servește ca sclav al bogatului nobil Potifar, șeful gărzilor de corp ale faraonului. Potiphar are încredere în Iosif cu întreaga sa casă, dar soția lui Potifar se lăsa pe castitatea sa și Iosif scapă, lăsându-și hainele în mâinile femeii. Sotia lui Potifar, dupa ce s-a indragostit de Iosif si nu a obtinut reciprocitatea, il acuza de viol.
În închisoarea în care se află Iosif, brutarul și clericul țarului sunt alături de el. Iosif își interpretează visele, potrivit cărora brutarul va fi executat, iar majordomul va fi iertat în trei zile. Profeția lui Iosif s-a împlinit, iar pustnicul îl amintește atunci când preoții egipteni le este greu să interpreteze visul faraonului despre șapte vaci grase, mâncate de șapte magre, aproximativ șapte spikelete bune, mâncate de subțire. Iosif, chemat din închisoare, interpretează visul ca pe un portant al faptului că, după următorii șapte ani ai unei recolte bune, vor veni șapte ani de penurie crudă. El îl sfătuiește pe faraon să numească un mandatar pentru a crea rezerve pentru timpul foametei.
Faraonul îl numește pe Iosif drept confident, îi acordă inelul său, îi dă numele egiptean, iar soția sa, egipteanul Asenef, fiica unui preot din Heliopolis. Imaginea lui Iosif a fost mult dezvoltată în legendele agresive, în creștinism, unde castitatea și suferința nevinovată a lui Iosif sunt considerate un portant al sacrificiului lui Hristos și al islamului. Această poveste despre acuzația lui Iosif de a viola soția bogatului Potipar egiptean este una dintre cele mai populare povești ale Vechiului Testament din arta europeană.
În scenele biblice, Rembrandt este mai strâns legat de text decât în lucrări pe teme mitologice, în imagini pe comploturile Vechiului Testament sau în istoria reală, își dezvoltă narațiunea bazată pe surse istorice, din text, în imagini de pe comploturile Noului Testament Rembrandt, urmând tradiția artistică mai degrabă se îndepărtează de text. În orice caz, el acționează într-un mod gratuit de geniu: „Nu există nicio voință în acest sens, scara pentru Rembrandt rămâne întotdeauna istorie și sarcina artistică pusă înaintea lui în timp.”
(1 votes, average: 5,00 out of 5)