Arhitecții antici au ales cu pricepere un loc, construind o clădire și un întreg ansamblu în armonie cu natura. Ei au subordonat formele de construcție unei legi unice – frumusețea: „Dar el va crea înălțime, dar măsura și frumusețea vor arăta”. A fost un loc atât de ideal pe dealul Nereditsa, pe malul drept al râului Volkhov, în apropierea Așezământului, reședința suburbană a prinților Novgorod, care a fost aleasă pentru Mântuitorul.
În ceea ce privește construcția bisericii în 1198, cronicarul relatează: „În aceeași vară, puneți biserica prințului Kamyan marelui Yaroslav, fiul Volodimir, nepotul lui Mstislavl, în numele Sfintei Schimbări la Față a Mântuitorului nostru din Novgorod pe munte și porecla Nereditsa”.
În anul următor, 1199, stăpânii Novgorod au decorat templul cu fresce. Câteva secole mai târziu, în secolul XIX, aceste fresce au adus faima mondială a monumentului. Potrivit experților, picturile murale antice din Nereditsa au fost cel mai mare ansamblu medieval nu numai în Rusia, ci și în Occident.
Din păcate, au murit în timpul Marelui Război Patriotic, mai puțin de 15% din tablouri au supraviețuit. Frescozele așezate în 9 niveluri au acoperit complet cupola, arcadele, zidurile și stâlpii templului. Doar fragmente nesemnificative ale acestui magnific ansamblu au supraviețuit zilelor noastre: în diaconul bisericii se păstrează imagini ale soțiilor sfinte; muralul altarului a supraviețuit accidental imaginilor Sfinților Petru din Alexandria și al Ilie Profetul, parte din figurile sfinților mutilați de fragmente de scoici.
A scăpat miraculos de distrugerea completă și de compoziția monumentală „Botez”, scrisă pe peretele de sud al bisericii. Prin decizia UNESCO din 1992, Biserica Mântuitorului de pe Nereditsa a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial ca fiind cel mai valoros monument al istoriei și culturii.