Impresia culorilor, peisajul exotic, abundența corpurilor goale feminine sunt detaliile unui tablou bazat pe motive tahitiene realizate de unul dintre cei mai mari reprezentanți ai postimpresionismului francez Paul Gauguin. „Femeile tahitiene de pe malul râului” este o lucrare care are o caracteristică compozițională a planurilor de construcție. Sunt ca niște straturi ale unei plăcinte – primul, al doilea, îndepărtatul – au textura, raportul de culori, tehnica lor. Vom analiza acest desert cadastral în componentele sale. Ce deschide prim-planul? Aceasta este o paletă rece de apă. Este parcă țesut din piese colorate strălucitoare.
Reflectările se pierd în apa râului, estompând claritatea imaginilor celor care s-au ghemuit pe pietrele calde de pe țărm. Acest strat este crocant și fragil, cu o strălucire netedă și grasă, urmează fundalul principal cu eroinele imaginii. Acesta este cel mai delicios și bogat strat de nuanțe al desertului Gauguin.
Culorile de vanilie și piersică, biscuiți prăjiți și scorțișoară sunt ascunse aici. Iarba decolorată este amestecată cu nisip, pe care frumusețile exotice au umblat recent, lăsând urme crude. Blocurile albe de pietre arată ca în derivă din vată – dulce și lipicios. Femeile obosite stau pe ele.
Unii vorbesc, alții urmăresc apa și norii fugiți, creând un voal neted. Aceasta este cea mai dificilă pregătire a impregnării, dezvăluind ideea creării unei imagini simple despre cât de senină este uneori viața insulenilor. Și acolo, la orizont, albăstrul roz al cerului albeste. Este acoperită cu o crustă delicată de culoare piersic formată din razele soarelui care pleacă. Frumosul peisaj trădează maniera relaxată a lui Gauguin, dispoziția sa ușoară și pasiunea pentru triumful multicolorului. El mai folosește conturul siluetelor, diferite grade de înclinare a loviturilor de ulei și densitatea culorilor, astfel încât complotul are un anumit contrast de detalii și de claritatea acestora.