În lucrările lui Rembrandt nu există un protest direct împotriva realității existente; dar idealul moral al omului, pe care îl propune și îl apără în opera sa, este obiectiv opusul acestei realități.
Nu este de mirare că, în cele din urmă, opera sa s-a dovedit a fi străină de burghezia olandeză contemporană și a rămas de neînțeles, neapreciată de contemporanii săi. Dacă picturile istorice timpurii ale lui Rembrandt sunt îmbogățite de spiritul barocului, atunci de la mijlocul anilor 30, lucrările artistului din genul istoric încep să ia un alt personaj. Pasiuni umane autentice, dramă teatrală, evenimentul „teribil” dă drumul la adevărata dramă a vieții, care trece din ce în ce mai mult prin pateticii externi. Aceste caracteristici noi sunt clar vizibile în pictura Hermitage „Coborârea de pe cruce”, scrisă în 1634.
Noaptea. Tristă tristețe. O mulțime tăcută de oameni înconjura o cruce imensă pe care Hristos a fost răstignit. Au venit la Calvary pentru a-și plăti ultima datorie profesorului lor. În lumina rece a torțelor, ei își îndepărtează trupul mort de pe cruce. Unul dintre bărbați, urcând scara, scoate unghiile cu care Hristos a fost răstignit pe traversă; alții iau în mâinile sale un corp care alunecă în jos; femeile pregătesc un pat pentru rămășițe, răspândind pe pânză țesături mari grele.
Totul se face pe îndelete, într-o liniște respectuoasă și tristă. Experiențele celor adunați sunt diferite: unii exprimă disperare amară, alții exprimă întristare curajoasă, iar alții exprimă uimire; dar fiecare dintre cei prezenți este profund imbufnat de semnificația evenimentului. Întristarea bătrânului care îl acceptă pe Hristos mort este nelimitat. Îl ține cu un efort vizibil, dar foarte atent, cu atenție, atingându-și cu ușurință obrazul către un corp fără viață. Maria este epuizată de durere. Ea nu este în stare să stea, își pierde cunoștința, cade în mâinile oamenilor care au înconjurat-o cu atenție. Fața ei emaciată este palidă palidă, pleoapele ei sunt închise, mâna slăbită a mâinii întinse, atârnată ușor.
Imaginea surprinde cu o penetrare profundă, adevărul vieții. Doar exagerarea unor mișcări și gesturi amintește de hobby-urile baroce ale lui Rembrandt. Pentru prima dată în activitatea lui Rembrandt, Pogorârea de pe Cruce a exprimat în mod distinct ideea că evenimentele de viață mari, încercările severe ale soartei, experiențele profunde și nobile adună oamenii. Imaginea mărturisește apariția noilor tendințe în arta lui Rembrandt, anticipează drama profundă a picturilor sale ulterioare.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)