Această lucrare biblică ilustrează o scenă din a doua carte a regilor și este considerată una dintre cele mai bune lucrări ale realismului olandez în portretul secolului al XVII-lea. Povestea Vechiului Testament spune că mergând pe acoperișurile palatului, regele David a fost sedus și fascinat de frumoasa băi Bașeba. Întrucât soțul ei a servit la acea vreme în armata regelui, acesta din urmă a chemat-o pe femeie la curte și și-a stins pasiunea cu ea, apoi a ordonat să-l expună pe soțul din Batșeba în mijlocul bătăliei.
Rembrandt surprinde în imaginea sa în momentul în care eroina a primit o scrisoare în care regele o cheamă. Acesta este unul dintre cele mai subtile și expresive exemple de artă religioasă, în care toate sentimentele amestecate ale unei femei sunt vizibile, de la regret și trepidare, la așteptarea unei legături promițătoare.
Anterior, a fost considerată canonică să arate Bathing Baheba în aer liber, unde în fundal, în depărtare, s-a înfășurat un turn cu care silueta lui David privește eroina. Rembrandt a folosit și o construcție similară în lucrarea din 1643, dar în această lucrare oferă o compoziție minimalistă în care privitorul, și nu regele, devine observatorul femeii.
Bathsheba stă pe patul din camera ei, cu capul ușor întors și se pierde în gânduri, în timp ce servitorul își șterge picioarele. Din analiza radiografiei, se știe că poziția eroinei este planificată cu atenție. Inițial, Rembrandt a înfățișat-o, privind în sus cu o poziție mai puțin sfidătoare. Domnisoara, privind departe, stie si continutul scrisorii, pe care gazda il tine in mana. Scena din dormitor indică consecințele care vor pune capăt viitoarei întâlniri.
Detaliile și detaliile imaginii sunt excepționale chiar și pentru Rembrandt. Fiecare pli și fiecare rid sunt prelucrate cu drag, iar caracterul senzual al lucrării este accentuat prin draperii transparente și decorațiunile delicate. Accelerațiile vaste creează o rezonanță tactilă cu corpul, ceea ce îl face practic tangibil. Pictura este realizată pe tonuri calde de aur și are ecouri ale lucrărilor de culoare ale unor artiști venețieni celebri precum Paolo Veronese și Titian.
Tristeța profundă este vizibilă în fața lui Bathsheba, dar acesta nu este singurul sentiment pe care îl exprimă o femeie. La final, pe lângă trădarea soțului ei, există și perspective interesante care se deschid în contact strâns cu David. Rembrandt a creat extrem de rar compoziții banale, motiv pentru care Bathsheba în această lucrare este reprezentat atât de un păcătos, cât și de o victimă.