Seria „Sancta” a fost scrisă în 1922 în timpul șederii artistului în America. Tradus „Sancta” înseamnă „Sfinți”, dar însuși Nikolai Konstantinovici a preferat cuvântul „asceți”. Seria cuprinde tablourile „Și deschidem porțile”, „Și continuăm să pescuim”, „Și lucrăm”, „Și nu ne este frică”, „Și vedem”, „El însuși a ieșit”, „Sfântul Serghie”.
În aceste pânze, Roerich își recreează natura natală și arhitectura rusă antică aproape de inima sa. Pe fondul lor, se desfășoară scene din viața asceților ruși. Artistul arată puterea morală a monahismului rus, fapta sa dezinteresată. Un fapt interesant: în nici o limbă europeană nu există analogul cuvântului „feat”. În tabloul „Și deschidem porțile” vedem un călugăr care deschide o poartă arcuită, dincolo de care se află un drum care duce la o veche mănăstire rusă.
Prin poarta deschisă puteți vedea dealuri ondulate, un râu șerpuitor – un peisaj atât de caracteristic naturii nordice rusești. Pe unul dintre dealuri există o capelă. Ca și în Florile Moria, porțile deschise și un peisaj înseamnă trezire spirituală și calea de urmat. „Nimeni și nimic nu poate priva o persoană de a lupta pentru un viitor mai luminos, pentru porțile deschise ale Luminii”, a scris Nikolai Konstantinovici. 24 martie 1924 în America a deschis pentru prima dată un muzeu dedicat operei unui singur artist – Muzeul lui Nicholas Roerich. În muzeul care a fost deschis, a fost prezentată o serie de lucrări intitulate „Sancta”.