Fresca artistului Sandro Botticelli „Sfântul Augustin Fericitul în contemplarea rugăciunii”. Dimensiunea frescă este de 152 x 112 cm, opera lui Botticelli este grav deteriorată. Fresca este pictată pentru capela familiei Vespucci, stema familiei este prezentă în mural. Imaginea lui Augustin a fost creată de artistul Sandro Botticelli ca pereche la imaginea Sfântului Ieronim pictată de Ghirlandaio. Ambele fresce sunt realizate în 1480, ambele împodobesc biserica Onisanti din Florența, aflându-se în aceeași parte a spațiului interior opus între ele.
Artiștii au investit în ele atât îndemânare remarcabilă, cât și profunzime de penetrare a imaginilor, dar juxtapunerea involuntară a figurilor acestor sfinți convinge superioritatea operei lui Sandro Botticelli. Sandro Botticelli l-a înfățișat pe Sfântul Augustin – unul dintre părinții Bisericii, o persoană cu talent de geniu și contradicții tragice. În sufletul său păgânismul și creștinismul s-au ciocnit, rațiunea și voința, pasiunile lumești și asceza. Un cunoscător profund al înțelepciunii antice, Augustin a trecut pe o cale dificilă spre adoptarea credinței creștine, iar în ultimii 35 de ani ai vieții sale a fost episcop, creând o învățătură enciclopedică în domeniu.
Augustin este înfățișat în momentul reflecției, când încearcă cu durere și pasiune să ajungă la adevăr, tânjește o comunicare directă cu Dumnezeu. Pe masa din fața sa se află un atribut simbolic – mitra episcopală, iar restul într-un spațiu înghesuit este ocupat de manuscrise, închise și deschise, un suport muzical pentru lectură și instrumente științifice.
Camera în care Augustin stă adânc în gând seamănă cu un studio sau cu cabinetul unui umanist renascentist. Apropo, scrierile lui Augustin au trezit interes printre neoplatoniști florentini din a doua jumătate a secolului al XV-lea. În figura puternică a sfântului, în privirile sale sufletești întrebătoare, în gestul unei mâini care atinge inima, artistul a transmis luptele interne și forța spiritului îndreptat în sus. Pe această figură se află sigiliul clar al influenței lui Castagno. Se manifestă prin energia intensă a formelor și a culorii dezactivate, parcă subliniind natura lor „de piatră”.
Obiectele din jurul Sfântului Augustin – un suport muzical, cărți, instrumente științifice – sunt înfățișate cu precizie și claritate, dezvăluind capacitatea artistului de a înțelege esența formei, dar în același timp nu sunt atrăgătoare și nu distrag de la principalul lucru. Poate că acest interes pentru obiectivitate ca atare este asociat cu influența picturii olandeze, ceea ce a stârnit admirație pentru florentinii din secolul al XV-lea. Artiștii renascentisti italieni au interpretat imaginea lui Augustin în diferite moduri, așa cum este exemplificat de interpretarea dată de maestrul venețian Vittore Carpaccio. „În persoana acestui sfânt, Botticelli a exprimat profunzimea, severitatea și subtilitatea gândirii, care este caracteristică persoanelor pline de înțelepciune și cufundate constant în studiul obiectelor celor mai înalte și mai dificile.” Giorgio Vasari „Biografia lui Botticelli”.