Ghicitori despre persoana înfățișată în acest portret au fost făcute încă din secolul al XIX-lea, când a fost numit fie Mazepa, fie Skoropadsky, fie cu numele altor comandanți ucraineni. Recent, s-a sugerat că acesta este contele lituanian Casimir Jan Sapega. Oricum ar fi, poza ocupă un loc aparte în opera lui Nikitin, pentru că aici se transformă, pe neașteptate, dintr-un strălucitor maestru al portretului ceremonial într-un artist care citește în suflete, creează o imagine tragică a unui bătrân puternic, imperios, care a suferit mult în viață și este plin de întristare. Nu știm exact cine este descris în mod special în portret.
În mod tradițional, se crede că portretul a fost pictat după 1725. Prin urmare, este perceput ca o imagine generalizată a unei persoane din epoca Petrinei, participantă la evenimentele sale, martor al sfârșitului său. Poza hetman-ului este calmă, îmbrăcămintea lui este dezbrăcată acasă, este cufundată în sine. Experiențele sale sunt de înțeles privitorului și tensiunea lor, în contrast cu calmul exterior al privirii, este aproape dureroasă. Ridurile deranjante îi pleseră fruntea înaltă, ochii păreau săpați în spațiu, sprâncenele groase și cenușii erau ridicate, părul i se încurca. Efectul dramatic creat de expresia facială este mult îmbunătățit de pictura sa.
O strălucire strălucitoare care inundă fruntea și obrajii este puternic contrastată cu umbre sumbre de pe alte părți ale feței. Confruntarea dintre lumină și umbră devine deosebit de decisivă datorită faptului că acestea aprind toate culorile feței, le conferă o intensitate neobișnuită de strălucire, spun portretului tensiunea pasională.
Colorarea tragică a imaginii este accentuată de predominanța unui ton roșu, arzător strălucitor pe pleoape, pe buze, pe aripile nasului, strălucind cu emoție pe obraji și bărbie, strălucitor amenințător prin umbre. Un contrast alarmant al sistemului coloristic se păstrează în hainele hetmanului, în care variatul culorilor deschise – coral, albăstrui, auriu – argumentează cu un ton maroniu-verde.