Apostolul Petru nu a fost chemat de Hristos, ca 12 discipoli ai Săi, în timpul slujirii pământești. Mai întâi, în Noul Testament, el este numit Saul, apoi este folosit numele roman – Paul. La început, persecutorul zelos al adepților „ereziei nazare” convertite la creștinism și a fost trimis de Duhul Sfânt să predice neamurilor neevreilor. A efectuat numeroase călătorii misionare, multe au întemeiat un număr mare de biserici, inclusiv în Creta, patria El Greco. Istoria vieții și slujirea Apostolului Pavel este consemnată în cartea Faptele Apostolilor, o listă impresionantă a privărilor și suferințelor sale este înregistrată și în 2 Corinteni 11: 24-28:
Apostolul Pavel este venerat ca unul dintre „stâlpii” bisericii creștine. Cea mai mare parte a Noului Testament este compusă din Epistolele pe care le-a scris, adresate diferitelor biserici și creștini personal. Conform legendei, Pavel a murit martiriu, fiind decapitat la Roma sub împăratul Nero în 64.
Cel mai adesea, Apostolul Pavel este înfățișat cu un sul în mâini, cu o sabie. El Greco urmează strict tradiția, iar pe pânza „Apostolul Pavel” din ciclul Apostolado apare cu aceste atribute. În mâinile apostolului se află o foaie cu un fragment în limba greacă de la Epistola la Tit, primul episcop al Cretei.
El Greco a pictat în mod repetat imagini cu Apostolul Pavel, și o figură solitară, și în grupuri. De obicei în lucrarea sa, Sfântul Pavel după chipul unui soț la vârsta adultă, barba neagră, cu părul scurt și negru. El Greco a ales culorile tradiționale ale hainelor lui Paul – o tunică albastră și o mantie givoriană roșie.
Părul negru al sfântului este atins de părul cenușiu, cu siguranță capul începe să devină chel. Cu toate acestea, ochii negri strălucitori strălucesc de energie și un spirit indomabil. Fariseu dintr-o familie venerată, o stea în ascensiune a orizontului religios al Israelului, el „a considerat totul în zadar”.