Altarul Fecioarei Maria sau a așa-numitului triptic Dresda. Aripă stângă a altarului: Arhanghelul Mihail cu un donator. Aripă dreaptă a altarului: Sfânta Ecaterina a Alexandriei. Partea flip a scăpăturii, scena: Buna Vestire.
Dacă artistul Gan van Eyck a încercat să creeze o imagine de ansamblu generalizată, sintetică, în polipictul de la Ghent, care să combine multe fenomene separate într-o singură imagine a universului, atunci decizia se bazează pe un fapt specific și, deși dorința de a transmite frumusețea universului este încă destul de păstrată, nu este o coincidență cu așa ceva o oglindă convexă este scrisă cu admirație pentru hobby – cu toate acestea obiectele – purtătoare ale acestei frumuseți – își pierd deja rolul dominant. În compozițiile altarului, așa cum am menționat deja, acest proces a avut loc și el.
A sosit puțin mai târziu decât în portret – în tripticul de la Dresda „Altarul Fecioarei Maria”, aparent aproape simultan cu portretul celor patru Arnolfini, principalul lucru rămâne dorința grijulie a artistului Jan van Eyck de a nu rupe legătura vie a personajelor sale cu lumea. Sfânta Ecaterina într-o haină ușoară, albastră, care ține o sabie strălucitoare în mână cu un mâner transparent de safir, își înclină capul deasupra cărții de rugăciune, iar înclinarea capului ei răsună ca frunzele de palmier, linii divergente de arcade, iar în spatele ei, într-o fereastră deschisă, sunt clădiri îndepărtate și munți albastri. Și în mișcările tânărului sfânt și în blândețea hainelor sale și în strălucirea a tot ceea ce o înconjoară sau pe care o ține în mâinile ei și în aceste distanțe atât de calm vizibile în afara ferestrei, trăiește pacea, lumina și tăcerea.