Sanzio lucrează pe poze, dă fețelor o expresie a demnității, stricteții, calmului, uneori puțin trist, stabilește cu grijă costumele, această tendință se manifestă în portretul feminin, numit de obicei „mut”.
Poate că tabloul o înfățișează pe Giovanna Feltria della Rovere, sora Ducelui de Urbino, Guidobaldo da Montefeltro, o patronă entuziastă a artistului din Urbino.
În 1504, această doamnă a scris o scrisoare cu propria mână, cu care Rafael s-a prezentat gonfalonierului florentin.
„Muta” compozițional, fără aproape nicio modificare, urmează Monet Lisa de Leonardo da Vinci: o cotă de trei sferturi către privitor, cu jumătate de figură, piept și umeri goi și poziția brațelor.
Adevărat, „Tăcut” este scris pe un fundal plictisitor, care va deveni ulterior regula portretelor lui Raphael. Dar cel mai izbitor din acest portret este sentimentul că femeia înfățișată este într-adevăr tăcută și nu poate vorbi, deși artistul nu prezintă indicii evidente, cu excepția unei guri bine comprimate.
Poate că acest lucru s-a reflectat în arta neobișnuită despre care a scris Leonardo în detaliu: „Un pictor familiarizat cu natura nervilor, mușchii scurti și lungi, va ști bine când corpul se mișcă, câți nervi și care au fost motivul și care este mușchiul. cauza contracției acestui nerv și care vene, transformate în cel mai fin cartilaj, înconjoară și includ mușchiul numit. „
Aceasta este cea mai profundă cunoaștere a naturii umane și capacitatea de a transfera aceste cunoștințe prin pictură și a determina efectul când putem spune despre imagine cu deplină încredere că este mut, aparatul ei de vorbire este complet inactiv. Aceasta se resimte prin expresia de pe față, privirea, buzele.
În 1975, Mute a fost răpit din palatul ducal din Urbino. Din fericire, un an mai târziu a fost găsită în Elveția.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)