„La pian” este prima imagine de ansamblu a lui Whistler, a cărei lucrare a fost începută la Londra în noiembrie 1858 și finalizată în primăvara anului viitor. În imagine o vedem pe sora artistei Deborah și pe fiica sa Anna. Ideea creării pânzei a fost inspirată din impresiile copilăriei ale lui Whistler despre viața din Rusia. Micuța Deborah a fost o pianistă talentată și a dat deseori concerte la Sankt Petersburg.
Starea de spirit melancolică a imaginii se datorează cel mai probabil acestor amintiri lirice ale unei copilării fericite. Whistler intenționa să prezinte tabloul la Salon în 1859, dar a fost numit „prea original” și respins, dar artistul Francois Bonvin a fost de altă părere, așa că a expus un tablou al lui Whistler în atelierul său din Paris. Văzând această lucrare, maestrul de excepție al realismului Gustave Courbet felicită americanul pentru debutul de succes în pictură.
„La pian” impresionează cu o selecție rafinată de nuanțe de culori complementare. Culorile complexe gri-verde și gri-ocru contrastează cu petele locale: negruitatea rochiei Deborah, culoarea albă a ținutei fiicei sale și culoarea roșie a canapelei. Imaginea a fost pictată cu lovituri largi, amintind de modul lui Courbet.
Whistler este inspirat din compoziția fragmentară, tradițională pentru pictarea Orientului. Tehnica de „trunchiere” a tablourilor atârnate pe fundal face ca construcția pânzei să fie complet originală, spre deosebire de compozițiile realiste, care în același scop – pentru a extinde cât mai mult spațiul de imagine – au folosit doar perspectiva și jocul de lumină. În tabloul „La pian” puteți observa, de asemenea, influența picturii olandeze de Whistler.
Colecționarul, care urma să cumpere această pânză, a explicat că „ar arăta minunat lângă Vermeer”. Degas avea această imagine în minte când și-a amintit începutul carierei sale: „Fontaine, Whistler și cu mine am mers pe același drum – olandezii”.