Imagine „Târgul Confucius”. Confucius este un filozof, gânditor, profesor de viață chinez antic. În învățătură sa cuprinzătoare, a reînviat cu atenție tradițiile pierdute și a legat obiceiurile, moralitatea, politica, religia și alte aspecte ale vieții sociale într-un singur sistem de ființă.
În tradiție, a văzut un început sănătos, care conține cea mai profundă semnificație simbolică a tuturor realizărilor. În confucianism, cea mai înaltă formă de religie este cultura, atât ca rezultat al creațiilor umane, cât și ca întruchipare a marii Căi a creației.
Pentru Confucius, adevăratul serviciu către Cer este exprimat în slujba oamenilor. „Predicatorul vieții pure”, împreună cu elevii săi, au format o comunitate de oameni fără precedent, un fel de fraternitate spirituală care există în conformitate cu legile lumești și cu învățăturile Maestrului.
„Confucius a fost nevoit să mute exilul dintr-un loc. Și carul său ciudat a fost pus în templu împreună cu compozițiile și instrumentele sale muzicale. Nu este minunat, căci învățătura lui Confucius se bazează pe aceeași comunitate. Să ne amintim învățăturile sale:” Dacă inimile muritorilor se aprind cu dragoste atunci lumea întreagă va fi ca o singură familie. Toți oamenii vor reprezenta o singură persoană în sine și toate lucrurile, datorită uimitoarei ordini reciproce și unirii, vor părea a fi una și aceeași creatură. Trebuie să-i iubim pe ceilalți ca noi înșine, prin urmare, trebuie să le dorim tot ceea ce dorim. „
Frustrat de structura socială și politică a vremii sale, Confucius a călătorit în diverse principate chineze în speranța de a-i convinge pe conducători să folosească învățăturile sale pentru a stabili pacea și armonia socială. Confucius a petrecut 14 ani în rătăcire și, la întoarcerea acasă, și-a dedicat viața iluminării oamenilor obișnuiți. Și la doar câteva secole după moartea sa, conducătorii dinastiei Han au acceptat teoriile sale ca principii de guvernare a țării.
În imagine, Confucius nu este un personaj condiționat, ci un erou înzestrat cu trăsături recognoscibile și o anumită stare psihologică. Roerich o desenează conform memoriilor contemporanilor și în tradiția scrierii unui portret chinezesc. Fața maestrului Kun se distingea prin trăsături mari: ochi mari, un nas cărnos cu nări largi, buza superioară înălțată, sprâncene îngroșate groase și o barbă lungă. Eroul Roerich recunoaște trăsăturile caracteristice ale aspectului lui Confucius, însă imaginea sa, plină de sacrificiu și asceză morală, poartă note tragice.
Roerich cu mare pricepere a realizat un peisaj stilizat în spiritul picturii chinezești. El ne aduce în atmosfera vechiului regat chinez, de-a lungul drumurilor pe care rătăcea marele salvie.
Două hieroglife, afișate clar de Roerich pe căruța lui Confucius, atrag atenția. Ambele semne sunt citite ca „spectacole” și au semnificația bunăvoinței, adică pot fi traduse ca „longevitate”. Aceste personaje sunt adesea folosite în China ca ornament în decorarea structurilor arhitecturale și la decorarea țesăturilor.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)