Fanteziile artistului pe teme din Evanghelie umplu o poveste familiară cu conținut nou. Doar în exterior, imaginea seamănă cu fresca marelui Leonardo. Atmosfera este complet diferită. Autorul transferă intenționat efectul imaginii în spațiul modern.
Deasupra mesei se află o cupolă de sticlă, în spatele căreia se deschide un peisaj lipsit de viață: marea, insulele stâncoase, cerul multicolor. Printre cei care stau la masa de piatră, doar figura centrală a lui Hristos arată viu. Studenții, înclinând respectuos capul, îl ascultă pe Maestru. Ascultă? Sau dormiți, plini de sunetele vocii Sale? Privitorul este obligat în mod independent să interpreteze posturile apostolilor. Un tors translucid cu brațele întinse deasupra mesei. Pe de o parte, el, ca Duh Sfânt, îi unește pe toți participanții la cină, pe de altă parte, el acționează ca un fel de prezicere a unei răstigniri rapide.
Perspectiva imaginii este exactă geometric. Jumătăți de pâine perfect așezate. Elevii de la masă sunt plasați conform legilor simetriei centrale ideale. Aerisirea, puritatea și transluciditatea figurii lui Hristos se opun realității și greutății figurilor ucenicilor. Privitorul are impresia că într-o clipă totul se va topi într-o nuanță albastră: cupola, Hristos, masa de piatră în sine.
Întreaga imagine este ca o schiță a unui somn sensibil, superficial, gata să fie întreruptă în orice moment. Care este sensul artistului în opera sa? Fiecare privitor formulează răspunsul la această întrebare în felul său. Cineva vede în imagine doar un joc de fantezie fără sens, cineva găsește o nouă interpretare a poveștii Evangheliei din imagine. Ca de obicei în lucrările artistului, poziția autorului rămâne „deschisă”, inexplicabilă, confuză.