„Autoportret la a șasea aniversare a căsătoriei” a fost scris în 1906. Artista s-a înfățișat pe jumătate dezbrăcată și însărcinată. Se ridică sprijinindu-și burta cu mâinile și privește privitorul fără nicio provocare sau jenă.
Este cunoscut faptul că Paula nu era însărcinată în această perioadă. Istoricii artei interpretează trăsăturile acestui autoportret în moduri diferite. Unii văd dorința de a arăta maturitatea și independența unei tinere, independența artistică.
Paula ne privește cu ochii mari căprui, părul brun cu o despărțire în centru îndepărtată în chignon. Ea zâmbește cu un zâmbet fermecător, nu este jenată de nuditate și își înclină ușor capul – un fel de gest interogativ.
Singurele haine sunt țesătura albă a fustei, care este legată ușor pe șoldurile de sub abdomen. Brațele ei mari se află deasupra și sub abdomen. Acesta este cadrul și demonstrația sarcinii ei. În jurul gâtului ei se află un colier de mărgele de chihlimbar romboid, care strălucesc subtil pe pielea ei palidă.
În această perioadă, Paula și Otto Moderson s-au împăcat după un lung dezacord și separare, uniunea familiei lor a fost puternică și amândoi își doreau un copil. Prin urmare, Raula s-a înfățișat însărcinată. A visat un copil, acest lucru este demonstrat de numeroasele sale portrete și picturi ale copiilor pe teme ale maternității, realizate cu dragoste și tandrețe.
Acesta este un autoportret neobișnuit și complex, pe care a scris-o cu ocazia celei de-a șasea aniversări a nunții cu Otto Moderson. Paleta de culori blândă și moale arată starea ei emoțională și dorința secretă – de a naște un copil. Vreau să subliniez că în această perioadă nu a avut nevoie să-și dovedească independența artistică, nu și-a dezvoltat mult timp propriul stil unic, lucrările sale sunt de recunoscut și imbuiate cu o mare vitalitate. „Ce păcat”, au fost ultimele ei cuvinte din viața ei… „Ce păcat”, că a murit imediat după nașterea la vârsta de 31 de ani… „Ce păcat”, repet la nesfârșit…