Primele manifestări ale artei renascentiste din Olanda datează de la începutul secolului al XV-lea. Încă din secolul al XIV-lea, maeștrii olandezi erau foarte renumiți în Europa de Vest, iar mulți dintre ei au jucat un rol important în dezvoltarea artei în alte țări. Cu toate acestea, aproape toți nu părăsesc canalul artei medievale. Mai mult, abordarea cea mai puțin vizibilă a unui nou por în pictură. Dezvoltarea tendințelor de renaștere în Olanda a continuat în alte moduri.
Aceste căi au fost conturate într-o miniatură olandeză de la începutul secolului al XV-lea. Miniaturistii olandezi din secolul 13-14 s-au bucurat de cea mai larga faima; mulți dintre ei au călătorit în afara țării și au avut o influență foarte puternică asupra stăpânilor, de exemplu, Franța. Și tocmai în domeniul miniaturii a fost creat un monument de importanță crucială – așa-numita carte de ceas Torino-Milano. În ceea ce privește excelența artistică și importanța pentru arta olandeză, un grup de foi create, cel mai probabil, în anii 20 ai secolului al XV-lea ies în evidență printre miniaturile clepsidrei.
Au fost numiți Hubert și Jan van Eyckov sau, în mod convențional, au fost numiți maestrul șef al clepsidrei. Primele tablouri, care, la fel ca miniaturile oratoriului din Torino, pot fi deja luate în calcul printre operele de artă ale Renașterii timpurii, au fost create de frații Hubert și Jan van Eyck. Frații van Eyck, Hubert și Jan – au jucat un rol decisiv în formarea Renașterii olandeze. Nu se știe aproape nimic despre Hubert.
Aparent, Ian a fost o persoană foarte educată, a studiat geometria, chimia, cartografia, a îndeplinit câteva misiuni diplomatice ale Ducelui Burgundian Filip cel Bun, în slujba căruia, întâmplător, a avut loc călătoria sa în Portugalia. Primii pași ai Renașterii în Olanda pot fi judecați de lucrările pitorești ale fraților, realizate în anii 20, iar printre ele se numără „Nevestele purtătoare de mir în mormânt”, „Madona în Biserică”, „Sfântul Ieronim”.