În tabloul său „Zorii”, artistul descrie o dimineață caldă de vară. În prim-plan este un riulet murmur liniștit care se ascunde în verdele luxuriant al ierburilor. Trestiile și plantele accidentate încadrează malurile argiloase ale râului. Pământul este umed, parcă a plouat recent.
În dreptul privirii se deschide o pajiște verde largă. Natura prinde viață și se trezește după o noapte de odihnă. Deja în unele locuri, razele soarelui s-au luminat, au luminat copacii și râul, forțând apele sale să se împrăștie în multe scântei minuscule. Copaci, izbind frunzișul luxuriant, parcă ar atinge vârfurile cerului. Totul a înghețat. Nici măcar vântul nu îndrăznește să rupă această tăcere magică a naturii.
În depărtare puteți vedea munții maiestuosi. Și dacă te uiți în adâncurile imaginii, poți vedea marginea pădurii, ascunsă în spatele nuanței cenușii a ceții de dimineață. Copacii din ceață par niște fantome, ca și cum ar fi un miraj care, dacă te apropii de el, se va topi imediat. Cerul predawn cu nori de culoare albastru roz-albastru pe un fundal alb completează întregul peisaj. Artistul a înfățișat toate elementele din imagine cu acuratețe fotografică. Fiecare lovitură de perie reflectă o amprentă delicată a emoțiilor autorului.
Privind imaginea, vreau să inspir adânc în acest aer curat al dimineții devreme, amestecat cu mirosul de iarbă proaspătă și aroma florilor de pajiște. Vreau să mă așez undeva printre verdeață și să privesc cerul mult timp, stârnind raze luminoase ale soarelui răsărit, întâlnind zorii.