Portretele au acordat mereu o atenție deosebită publicului. După ce le examinați cu atenție, puteți înțelege mai bine natura umană. Această practică nu este doar pentru psihanaliști va fi utilă. Dar tuturor. Până la urmă, fețele oamenilor, sunt convins de asta, aceasta este întreaga lume! O lume plină de nu numai mistere, dar, cred, de o logică specială. Deci, știind mai bine decât oamenii, puteți înțelege cum să vă comportați în diferite situații. Se dovedește că aceasta este o întreagă academie pentru cunoașterea vieții. Prin urmare, imaginea lui A. G. Venetsianov merită o atenție specială. La urma urmei, „Zaharka” este atât un portret, cât și o poveste pe care natura ne-o va spune, cu modul său de viață, cultura și obiceiurile sale. Deci, ce am învățat eu personal, uitându-mă la această pânză? Și ce ai învățat?
Pentru a scrie un portret al unui mic tombol, s-ar părea că acesta este atât de special? Dar A. G. Venetsianov ar putea face acest lucru, subliniind trăsăturile eroului său, înfățișând o sclipire caracteristică în întreaga imagine. Privind portretul lui Zakharka, mă mir involuntar de faptul că băiețelul este atât de serios.
Poate toporul de pe umărul lui ar trebui să sugereze motivele pentru care nu există nicio greșeală în ochi, care este atât de inerentă acestei vârste. Tenul său bronzat indică expunerea frecventă la aerul proaspăt și forța de muncă fizică. Deci, copilul a rămas în spatele capului familiei. Cred că Zakharka și-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de mama sa și de restul familiei, pentru că tatăl său a murit din anumite motive. De aici și tristețea din ochi că nu se consideră deja copil. Alte preocupări au căzut pe umerii băiețelului.
Privind portretul său, m-am gândit, dar sunt pregătit să răspund ca adult pentru cuvintele și faptele mele? Și ai grijă de cei dragi? Bine că nu trebuie să fac asta. Până la urmă, atunci voi pierde ultima ocazie de a fi copil de ceva timp, care poate face aproape totul. Și cel mai important, mai am timp să-mi dau seama cum să trăiesc corect!