Pictura de Tiziano Vecellio „Venus cu oglindă”. Dimensiunea imaginii este de 124 x 105 cm, ulei pe pânză. Venus, în mitologia romană, zeița grădinilor, a frumuseții și a iubirii. În literatura română antică, numele Venus a fost adesea folosit ca sinonim pentru fructe. Unii savanți au tradus numele zeiței drept „mila zeilor”.
După tradiția răspândită a lui Eney, Venus, venerat în unele orașe din Italia ca Frutis, a fost identificat cu mama lui Eney Afrodită. Acum a devenit nu numai zeița frumuseții și a iubirii, ci și hramul urmașilor din Eneea și ai tuturor romanilor. Răspândirea cultului lui Venus la Roma a fost influențată foarte mult de templul sicilian construit în onoarea ei.
Apoteoza popularității cultului lui Venus atinsă în secolul I î. Hr. e., când faimosul senator Sulla, care credea că zeița îi aduce fericire, și Guy Pompey, care a construit templul și l-a dedicat victorioasei Venus, au început să conteze pe patronajul ei. Gaius Julius Cezar a venerat-o în special pe această zeiță, având în vedere fiul ei, Aeneas, strămoșul familiei Iulius. Venus a fost premiat cu epitete precum curățenie, curățare, tăiată, în amintirea romanilor curajoși, care în timpul războiului cu galii și-au tăiat părul pentru a țesea frânghiile de la ei. În operele literare, Venus a acționat ca zeița iubirii și a pasiunii.
Una dintre planetele sistemului solar a primit numele Venus. „Venus cu oglindă” este una dintre cele mai bune lucrări ale artistului italian: Tiziano Vecellio creează o galerie de tablouri frumoase, glorificând senzualitatea și farmecul frumuseții feminine. Îi învăluia în tonuri calde pâlpâitoare, cu licăriri fierbinți restrânse de roșu, auriu, albastru rece – mai degrabă un vis poetic, o melodie fermecătoare și interesantă despre frumusețe și fericire. Venusul lui Titian, ca personificare a feminității, fertilității, maternității, este frumos în frumusețea matură a unei femei pământești.