Crearea panzei de peisaj „Valea Oise” datează din 1880. Pictura aparține unei colecții private.
Valea Oise este una dintre regiunile Ile de France și este situată în nord. Natura văii este plină de imagini frumoase, culori deschise și calde.
Peisajul seamănă cu un cadru fotografic, o imagine instantanee, întâmplătoare. Pânza este umplută cu aer, în timp ce există o senzație de o zi rece, proaspătă. Peisajul este plin de culori verzi, dar intercalate cu nuanțe de ocru-bej creează atmosfera dimineții.
Cerul lăptos este ușor acoperit de nori cenușiu-albastrui. În plus, imaginea suprafeței cerului conține nuanțe de verde deschis și gălbuie. În prim-planul peisajului, ca să zic așa, la baza pânzei, se află copaci și mici arbuști ai văii. Planul de lungă durată al picturii constă din case și clădiri ale locuitorilor din nordul Ильle-de-France. Casele sunt situate destul de aproape una de cealaltă, o fâșie densă și subțire.
Imaginile clădirilor mici sunt unite de un contur negru, ceea ce le oferă contururi dure și clare. Valea însăși este acoperită în diverse nuanțe de verde, diferind în nuanțele imaginii tonale. În acest caz, culorile nu se amestecă, ci sunt situate unul lângă celălalt. În această legătură, se creează starea de spirit a unui cadru viu, tremurător.
Imaginea se caracterizează prin soluții contrastante în combinație cu fenomenul de întunecare a luminii și a umbrelor. În locuri, umbrele se îngroașă atât de mult, încât paleta verde închis se schimbă brusc spre negru. Conturul negru al clădirilor amplasate adânc în vale vă răsună liniile negre sacadate care prezintă trunchiurile de copaci. Unele siluete de copac sunt ușor înclinate, ca și cum ar fi sub influența rafalelor de vânt.
Caracteristicile vopselei seamănă cu o eclozare verticală. O ecloziune sau o pensulă similară creează o imagine texturată interesantă, oferă planului imaginii un sunet dinamic, parțial tulbure, care amintește de liniile de ploaie. Peisajul este etud, impresionist, dar și în același timp postimpresionist. Principala impresie principală a imaginii pe care o primește privitorul este impresia de aer liber, spațiul de lumină și căldura ieșită. Nori slabi văd valea o umbră fantomatică, creând senzația de ploaie ploioasă.
Vântul a început să plouă o vreme, tulburând nori întunecați și posomori. Norii se mișcă încet pe cer, aproape înfiorător, întinzând fibrele pânzei cenușii spre pământ. Și putem auzi deja cum picăturile subțiri abia se zvârcolesc prin frunziș, ca într-un vis timid, ca de jale sau de amintirea cuiva.