Esther este personajul principal al cărții cu același nume Tanakh și evenimente legate de vacanța lui Purim. Una dintre celebrele femei biblice. Imaginea Esterei i-a inspirat pe slujitorii artelor timp de mai multe secole. Artiștii Renașterii italiene Botticelli, Mantegna și Tintoretto au reflectat pe pânzele lor anumite evenimente legate de viața ei. A fost scris de Rubens și Rembrandt, Handel și-a dedicat oratoriul, iar marele dramaturg francez Racine a scris tragedia „Esther”.
Esther a fost rudă și elevă a evreului Mordecai, care a locuit în Susa și a salvat odată viața regelui persan Artaxerxes. Când regele și-a ales o soție nouă, în locul mândrei regine Astin respinsă de el, alegerea sa a căzut asupra lui Esther. Esther nu numai că era frumoasă. Era o femeie liniștită, modestă, dar plină de energie și de loialitate față de oamenii și religia ei. Ridicarea evreului a stârnit atât invidie, cât și furie în rândul unora dintre curteni, și mai ales în rândul lui Aman, un amalekit care s-a bucurat de putere cu aroganță extremă și despotism.
Enervat de faptul că Mordecai l-a tratat fără slujire, Haman a decis să se distrugă nu numai pe el însuși, ci întreg poporul său și a obținut consimțământul regelui de a emite un decret privind exterminarea evreilor. Aflând acest lucru, Mordecai a cerut de la Esther să intervină cu regele pentru poporul ei. Curajosul Esther, de teamă să nu-și piardă poziția și viața, contrar unei etichete stricte de curte, i-a apărut regelui fără invitație și l-a convins să viziteze sărbătoarea pregătită de ea, în timpul căreia s-a îndreptat spre el cu o cerere de protecție.
După ce a aflat care este problema, regele a ordonat să-l spânzure pe Aman pe gălăgia pe care i-a pregătit lui Mordecai și a fost trimis un nou decret pentru a anula decretul de exterminare a evreilor: în dreptul lor de a rezista la executarea primului. În virtutea acestui decret, evreii, cu brațele în mâini, s-au revoltat pentru a-și apăra viața și au bătut mulți dușmani, în plus, cei zece fii ai lui Haman au suferit aceeași soartă ca și tatăl lor. În amintirea acestui fapt, a fost stabilită o sărbătoare specială a lui Purim în rândul evreilor.