Peisajele lui Sylvester Shchedrin sunt pline de un simț viu al naturii, lumina soarelui, aerul transparent, o legătură inextricabilă între viața naturii și viața umană. Deci, înaintea lui, pictorii ruși nu scriau. În pictura clasicismului, peisajul a servit ca expresie a frumuseții și armoniei ideale. Și întrucât în natură, din punctul de vedere al teoriei clasicismului, nu poate exista niciun ideal, pentru crearea lui a fost necesar să eficientizăm natura.
„Pictura… – revendica P. P. Chekalevski, – depășește natura însăși… selectează în general natura cea mai spectaculoasă, combină diferite părți din multe locuri și frumusețea multor persoane private.” Peisajul clasic trebuia să corecteze natura nobilă. Primul dintre artiștii ruși, Sylvester Shchedrin, a depășit pe deplin această convenție a clasicismului.
Natura în tot farmecul realității sale, viața de zi cu zi devine subiectul atenției pictorului. Dar, în același timp, el nu privește natura cu ochiul pupa al unui analist sau al unui scriitor, ci cu privirea unui poet îndrăgostit de ea. Artistul realizează seria „Terasele” în perioada 1825-1828. Mai mult decât celelalte peisaje ale sale, ele sunt specifice în reflectarea vieții reale a naturii, în transferul stării sale.
Unul dintre cele mai bune din această serie este Terrace by the Sea. Senzatia de leneva unei amiaze pline de vara, racoarea terasei umbrite, dulceata odihnei este uimitor de exact precizata. Shchedrin se apropie de problema picturii în aer plin, adică de a picta în aer liber. El încearcă să transmită un mediu aerian care înmoaie formele obiectelor, observă o schimbare de culoare în locuri luminate diferit, observă reflexele de culoare, este ocupat de un joc viu de lumină și umbră. Peisajele lui Schedrin sunt o poveste poetică despre Italia, despre țara uimitoare a soarelui și a mării, despre fericirea ei visătoare, despre oamenii ei care trăiesc o singură viață cu natura. Dar, în același timp, Sylvester Shchedrin rămâne un artist rus.