Templul dragostei – Edward Burne-Jones

Templul dragostei   Edward Burne Jones

William Morris, care l-a cunoscut pe Burne-Jones în timp ce studia la Universitatea Oxford, a fost un autor prolific care a publicat nuvele, articole politice și poezii. Crearea acestei imagini neterminate a artistului s-a inspirat din poezia lui Morris „Enough Love”, pe care a început-o în 1871.

Partea principală a poemului este o piesă jucată înainte de mire și mire despre regele, în căutarea iubitului său. Morris, descriind protagonistul, a spus că acesta este un rege pe care nu-l iubește decât bucuria; a lăsat totul pentru a căuta Iubirea și, după ce a dobândit-o, și-a dat seama că Iubirea era suficientă pentru el, deși nu avea nimic altceva. Bern-Jones trebuia să creeze gravuri pentru frontispiciul cărții, dar nu a reușit să termine lucrarea la timp, iar poezia a ieșit fără decor. Într-un fel sau altul, admirat fără îndoială de alegoria lui Morris, Bern-Jones a decis să scrie o pânză mare.

Nu a ilustrat niciun episod anume, ci a imaginat în schimb o scenă din Casa Iubirii. Legendarul rege Faramrnd este înfățișat în timpul încoronării; iubitul său Asalais stă lângă el. Pe basoreliefurile care împodobesc pereții rotunzi sunt îndrăgostiți răi, care au apărut deja pe tablourile și acuarelele din Bern-Jones – Pyram și Teesba, Filida și Demofont, Orfeu și Eurydice.

Artistul a decis probabil că are ceva în comun cu aceste personaje tragice, pentru că, cu câțiva ani înainte de crearea „Templului Iubirii”, a rupt cu amanta sa – modelul Maria Zambako. În 1869, când au apărut zvonuri despre relația lor, Rossetti i-a spus lui Ford Madox Brown că treburile „bătrânului Ned” erau cu adevărat rele. Chiar și când Bern-Jones s-a întors la soția sa îndelungată, Georgienii, consecințele adulterului timp de mulți ani s-au făcut simțite.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5,00 out of 5)