Strada și scara din Auvers – Vincent Van Gogh

Strada și scara din Auvers   Vincent Van Gogh

Peisajul are multe în comun cu lucrările lui Van Gogh, cum ar fi Street in Auvers și Peisaj lângă Auvers într-o zi ploioasă. Toate aceste lucrări sunt unite de un complot similar.

Artistul a încercat în principal să scrie realitatea care îl înconjura zilnic, pe oră, uneori obositor cu monotonia și izolarea sa. Van Gogh a căutat inconștient și foarte pasional și impulsiv o cale de ieșire din această lume rece și închisă.

În ciuda asemănării tematice a unor lucrări, fiecare tablou de Van Gogh este unic în întruchiparea sa și se bazează pe ideea sa originală.

„Strada și scările în Auvers” – un peisaj familiar și, în același timp, neobișnuit. Tema imaginii este deschisă și de înțeles, iar tehnica de artă este neobișnuită și complexă, astfel încât cineva ar putea să o repete sau să o înțeleagă complet și complet.

Peisajul este o împletire dificilă de forme spațiale, linii și nuanțe. Imaginea provoacă o senzație de denaturare. Stroce fragile, ascuțite, intermitente, un contur negru intruziv, nuanțele de culoare inconsistente creează o pânză complexă care seamănă cu un spațiu de vise, imagini confuze și amintiri vagi.

Unul are impresia că puțin mai mult și imaginile prezentate în imagine se contopesc într-un singur miraj sau vis indistinguibil. Și numai datorită liniilor rigide de contur de negru putem controla toate aceste imagini fragile și atât de mișcătoare, nepermițându-le să dispară sau să se deformeze.

Trebuie menționat că acesta nu este doar un peisaj care transmite viața liniștită și silențioasă a comunei franceze, ci o realitate animată. Și mai dinamică, uneori deja excesivă, imaginea oferă imaginea figurilor oamenilor.

Artistul a reușit ceea ce arta picturii în general reușește rar. Van Gogh nu a putut doar să reflecte realitatea, ci a prins viața în sine, mișcarea aerului, respirația vântului, schimbarea timpului și a spațiului. Picturile sale sunt atât de reale, în ciuda tuturor „liniei de frontieră” și a irealității sale, încât se pare că, înainte de a ne prinde viață un tablou, pânzele lui par atât de tremurătoare și de vii.