Peisajele lui Paul Cezanne sunt întotdeauna colorate de individualitatea artistului, sunt interesante în ceea ce privește compoziția, texturile și schemele de culori. Peisajele lui Cezanne sunt întotdeauna plictisitoare, mereu diferite între ele. Pânzele artistului abundă de culori și de o varietate de nuanțe.
Peisajul „Street” prezintă în fața noastră o imagine a Provence-ului francez, plină de o viață măsurată, care curge încet. Trama pânzei reflectă cursul obișnuit de zi cu zi al vieții. Este puțin probabil ca tabloul să fie caracterizat de unele structuri compoziționale îndepărtate și complexe, straturi de semnificații filozofice și comploturi. Dimpotrivă, seria picturală a imaginii este simplă și de înțeles. Peisajul este amintit și prinde nu cu baza lui de complot, ci cu o manieră neobișnuită de întruchipare, luminos post-impresionist.
Strada este luminată de lumina moale a apusului de soare cu pete aurii de căldură. Curse mari, colorate, conferă imaginii decorativitate și fragmentare, ca și cum structura pânzei ar fi țesută din piese separate de diferite culori, texturi și dimensiuni. Unele imagini și forme de siluetă curg ușor și interacționează cu altele, asemănătoare cu o suprafață zimțată aspră, voluminoasă și plină de viață, cu adevărat resimțită.
Pânza se caracterizează prin folosirea întunecării contrastului, ceea ce face ca imaginea peisajului să fie mai expresivă, mai vie, grafică. Combinația dintre o ușoară imagine de aer plin și elemente grafice complexe creează un peisaj frumos al unei străzi liniștite franceze, retrasă, calmă, senină și frumoasă.
Paul Cezanne a creat în mod repetat peisaje polifacetice. Pictura „Street” nu a făcut excepție. De asemenea, se caracterizează prin principiul versatilității și al spațiului compozițional complicat. Prim-planul panzei de peisaj este format din imagini de copaci cu frunze mari, luxuriante, cu diferite nuanțe de verde. Frunzele aurii sunt indicate în potriviri și porniri, indicând abordarea iminentă a toamnei, debutul sezonului ploios și rece. Un perete este indicat puțin mai departe în locuri contrastante ascuțite, formând un al doilea plan al imaginii.
Planul cel mai îndepărtat este format din ciorchini de case, luminos în soare. Există puține dintre ele, dar imaginea clădirilor este cea care introduce momentul veridicității, realismul peisajului, îl rupe dintr-o serie de imagini lipsite de viață și contururi de șabloane, încurajându-l să existe în ritmul vieții liniștite din Provence, unde spațiul și timpul sunt organizate într-un mod special. În același timp, spațiul este umplut cu densul aer nemișcat de seninătate și timpul părea să înghețe în adâncurile năpraznicei nemișcate a cerului.