Acest tablou a fost pictat în 1878, poate fi atribuit ciclului balcanic al picturilor. În ea, artistul ne arată valoarea victoriei armatei ruse asupra inamicului în războiul ruso-turc din munții Bulgariei.
Pictura arată o paradă în apropierea așezărilor din Sheinovo și Shipka în 1877, această paradă a fost organizată în onoarea victoriei rușilor asupra turcilor. Vereshchagin a fost un martor ocular al acestui eveniment. Pânza înfățișează o coloană lungă de soldați ruși, de-a lungul căreia călăreții călăreau. Conducând o secvență pe un cal alb, generalul Skobelev. Mâna lui este ridicată, cu acest gest pare să felicite soldații pentru victorie. Ca răspuns la acest gest, armata strigă „urale” lungi și își aruncă capacele de soldat.
Primul plan al imaginii ne este arătat de un câmp înzăpezit pe care se află trupurile moarte ale soldaților. În opinia mea, artistul ne arată în mod special morții, astfel încât să putem simți întreaga tragedie a atmosferei. Prin acest contrast al fericirii din victorie și al cadavrelor soldaților morți, trebuie să înțelegem valoarea vieții umane. Sau poate Vereshchagin a vrut să ne arate patriotismul soldaților uciși că au luptat pentru patria lor și au stat împotriva dușmanului până la moarte. Imaginea transmite întregul eveniment foarte realist. O imagine foarte vitală a războiului.
Aș dori să notez că Vereshchagin nu glorifică soldații care au supraviețuit, ci arată în general soldați obișnuiți, dăruirea și eroismul lor, de parcă ne amintește că datorită lor avem toate spațiile noastre deschise și dăruite. Mi-a plăcut foarte mult imaginea acestui artist. Ea a forțat să devină mândră de armata noastră, de oameni obișnuiți și să simpatizeze și să empatizeze cu cei care au murit în acest război. Nici un singur război nu merită asemenea sacrificii și morți. Fiecare pierdere pentru armata rusă este o mare tragedie, deoarece fiecare războinic, fiecare soldat este valoros și egal cu restul.