Sfântul Ieronim – Titian Vecellio

Sfântul Ieronim   Titian Vecellio

Porțiunea rotunjită a panoului este o adăugare ulterioară, așa cum se arată în copii precum Accademia di San Luke, Roma. Ridolfi menționează tabloul ca fiind în biserica Sf. Maria Nuova, Veneția, de la care a fost preluată în 1808 la Brera.

Poiana din pădure este adâncită în reflectările unui apus de soare, iar pietrele și pielea vechiului pustnic emană aceeași fluorescență de aur vechi. Această flacără colorată este o adevărată pictură. În centrul compoziției manieriste, intersecția diagonală nu este un scop în sine, dar subliniază supraviețuirea vieții sălbatice și sugerează că vântul bate.

După ce au rupt vechea relație dintre pictura tonală și efectele crepusculului, Giorgione și Titian s-au dedicat unui stil monumental. După unicul principiu de a oferi cea mai puternică emoție vizuală, el a obținut cea mai înaltă libertate lirică. Succesul și popularitatea acestui tablou arată existența a numeroase exemplare exacte, inclusiv una realizată de Rubens în Haarlem și cealaltă de la Brusazortsi în Rovereto.