Valentin Aleksandrovici Serov experimentează adesea folosind diverse mijloace vizuale pentru a-și crea pânzele de portret. Ca exemplu, putem considera portretul fiului lui V. A. Serov. Deci, această imagine este scrisă într-o tehnică complexă folosind hârtie, acuarele și alb. Opera de portret „Sasha Serov” a fost creată în 1897, iar acum pictura aparține unei colecții private.
Pictura îl înfățișează pe fiul în vârstă de cinci ani al artistei Sasha Serov, citind cu entuziasm cartea aflată în fața lui. Portretul seamănă cel mai mult cu o pânză de schiță. O tehnică sofisticată, o combinație de acuarele și alb, creează o imagine impresionistă ușoară, concepută nu numai pentru a dezvălui exact similaritatea portretului, dar pentru a prezenta starea, dorința interioară, a transmite dispoziție, sentiment, o anumită idee sau o idee. Ideea este importantă în imagine, sentimentul este important. Fără aceasta, imaginea se estompează, își pierde viața și moare. Imaginea trebuie să poată simți, să înțeleagă componenta internă a imaginii transmise. Această imagine ar trebui să ne ajute să ne trezim emoțional, să vedem mediul diferit, mai subtil, accentuat, ca și cum percepția noastră ar fi actualizată și accentuată și cu toții ne simțim la fel de nou ca prima dată.
Sasha Serov, în vârstă de cinci ani, este concentrată pe portret, atentă și liniștită. Pânza este realizată folosind nuanțe delicate dezactivate, albul conferind imaginii moliciune, transparență. Imaginea este umplută cu o strălucire strălucitoare, care oferă împrejurimilor un sentiment de tristețe și pace liniștită. Chiar și aranjarea contrastelor de culori se caracterizează printr-o armonie liniștită, care nu este sfâșiată de ecloziune ascuțită sau pete colorate strălucitoare. Nu există elemente decorative redundante îndepărtate, detalii sau linii în relief captivante care distorsionează modelul și netezimea formelor.
Portretul în sine seamănă cu o schiță pastelată. Imaginea nu diferă în redarea și detalierea detaliată. Nu există niciun sentiment de muncă îndelungată pe pânză, dimpotrivă, imaginea este percepută ca o schiță aproximativă. Portretul este destinat să surprindă direct momentul vieții, să sublinieze ireversibilitatea și unicitatea fiecărui interval de timp sfâșiat prin intermediul artei din spațiul eternității, din spațiul uitării și al tăcerii în lumea unei copilării frumoase, atingătoare, tandru de sincere.
Portretul este pictat cu acuarele, ceea ce conferă pânzei fragilitatea și un sentiment de contururi fantomate, încețoșate, margini încețoșate și estompate. Portretul este moale, neted, liniștit, liric și simplu. Această imagine este un episod luminos, veridic și dulce din lumea copiilor, din lumea copilăriei. Lumea copilăriei este la fel de fragilă, complexă și independentă, ca și opera artistică a lui V. A. Serov. Este semnificativ, bogat, dar trecător și prea tremur în lumea granițelor rigide ale spațiului-timp, verificând legile lumii adulților, lumea culorilor dense, contrastelor ascuțite și închise, ascunse de toate sentimentele pentru forță.