„Sfântul Sebastian” – una dintre capodoperele perioadei târzii de creativitate a lui Titian. În timp ce lucra la pictură, artistul avea deja aproximativ 85 de ani, dar pictura renumită din titan a rămas încă plină de putere și frumusețe.
Pânza uriașă este acoperită cu lovituri dinamice, largi, saturate de energie. Sfântul Sebastian este cel mai venerat sfânt din Italia, un martir al bisericii creștine, potrivit legendei, a vindecat oamenii de ciumă.
Războinicul creștin a fost condamnat la o moarte dureroasă, devenind o țintă vie pentru arcași. În mod tradițional, sfântul era înfățișat legat de un stâlp, cu zeci de săgeți care îi străpung corpul gol. Este ca și cum nu simte durere, grăbind gândurile către Dumnezeu.
În Titian Sebastian nu există smerenie creștină, mai degrabă, este un erou străvechi cu un corp puternic și frumos. Se pare că fundalul imaginii – lumea care îl înconjoară pe sfânt – este plin de sentimente tragice, dar înalte, înfricoșând Sebastian, luând chinuri în numele unei idei grozave.
Tehnica de pictură a lucrărilor ulterioare ale lui Titian este izbitoare în libertate: nu există o diviziune tradițională în prim-plan și pe fundal, figura este înscrisă în spațiu, făcând parte dintr-un singur mediu aer-lumină în care totul este interconectat și inseparabil. Tizianul improvizează cu o suprafață colorată, încărcându-l cu un strat pastos, gros, aproape tangibil – este literalmente conceput cu „mai multe degete decât o perie” – și acoperindu-l cu vopsele glazurate translucide de sus, ceea ce creează un efect pictural bogat.
Paleta artistului nu este atât de diversă: dimpotrivă, culorile sunt reunite, aproape monocrome. O astfel de libertate de exprimare ajunge la pictura europeană una sau două secole mai târziu, astfel că unii cercetători consideră tabloul neterminat.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)