Dificultă în percepție, tabloul „Romanii sub jug” aparține academicianului Charles Gleur. Tabloul are un nume mai complet în interpretarea germană „Die Helvetier zwingen die Römer unter dem Joch hindurch”, cu alte cuvinte: „Helvets îi fac pe romani să treacă sub jug”. Complotul reflectă un eveniment istoric, prescris de unii istorici în consecințele bătăliei de la Arausion, iar alții – la Bătălia de la Teutoburg.
Cu toate acestea, autorul a afișat o acțiune mai specifică și locală – bătălia francezului Agen. Acest eveniment din anul 107 î. Hr. s-a încheiat cu înfrângerea romanilor de către elveți, cel mai numeros trib din celta din Galia, care a stat la baza complotului istoric al pânzei. Narațiunea este grea, foarte aglomerată și tristă. Călugile semi-sălbatice, căpătând superioritate față de soldații romani, au apărut în imagine jubilante și grele. Cel cu capul taurului la dreapta este evident bucuros și nu-și ascunde furia, sărbătorește victoria, aruncând mâinile către prizonierii goi de război. În fundal, Divico însuși este vizibil – liderul, sub comanda căruia a fost învinsă armata romană. El este înfățișat ca un călăreț în uniforme sofisticate.
Privirea lui Divico se adresează bătrânilor și femeilor care se roagă pentru milă. Printre mulțimea de câștigători ai copilului, palidă și mizerabilă. Unul dintre tipi încearcă să-l țină pe băiatul care l-a văzut pe tatăl său în bărbații prinși. Întrecerea nenorocirii copiilor înzestra lucrul cu sintezism și cu o aromă specială de sare și durere. Captivii înșiși sunt frumoși. Corpurile lor sunt musculare, pielea se joacă cu linii elastice ale naturii la lumina soarelui, soldați excelenți, puternici și mândri. Sunt curajoși, dar slabi în neputința lor pentru a-i salva pe cei mai apropiați și dragi. Elvetilor nu se stie ca Cezar isi va ridica in curand armata pentru a-i distruge. Între timp, bucuria și zâmbetul victoriei câștigate joacă pe fețele sălbaticilor. Grin pictat în ulei, culori calde dintr-o zi caldă. Actuala scrisoare a lui Charles Gler te face să te îndepărtezi de complot.
Tehnica este atât de virtuoasă încât încetezi să te introduci în esența complotului. Aș dori să ia în considerare fiecare lovitură a operei, un amestec de culori la umbră, transmiterea strălucirii și volumul obiectelor. Este greu de imaginat că artistul a avut multe sarcini – să smulgă o piesă din istorie, să creeze o schiță, imagini, mâhnire și strălucire pentru a combina, să prescrie un orizont de lungă durată, o imagine din față plină de personaje, copii, vârstnici, cătușe din lemn, cuplată cu forța mușchilor agitați într-un viciu… Charles a reușit să explice esența momentului istoriei, care pentru un contemporan poate părea preistoric și fantastic, să suporte durerea înfrângerii, să simtă bucuria victoriei, să treacă prin perie, ca și cum prin propriile degete, nisipul este deja uitat e ori.