Bramer scria adesea mici lucrări cu tehnici și efecte neobișnuite de iluminare. Mai târziu, căzând sub influența operei lui Rembrandt, a reușit totuși să nu-și piardă stilul de scriere.
În colecția prințului Dolgorukov din Sankt Petersburg, în 1912, se afla o copie a acestui tablou mai mic, executat pe cupru.
Compoziția, în care se simte clar influența lui Adam Elshheimer în Italia, a fost creată, se pare, după întoarcerea din Italia, unde artistul a trăit în 1614-1628. Cu toate acestea, mulți savanți sugerează datarea acesteia din 1628-1630 de ani de zile.
În imaginea dintre ruinele antice vedem contururile celebrului templu roman de la Vesta. Solul întunecat apare prin stratul de vopsea, care în unele locuri face tonuri individuale nedistinguibile.
Aparent, imaginea este asociată cu narațiunea biblică de mai sus despre transferul chivotului lui Dumnezeu la Ierusalim, deși nu poate fi văzut în corespondență exactă cu oricare dintre episoadele textului. În prima dintre ele, procesiunea cu chivotul cântă la sunetele unor instrumente muzicale cântate de regele însuși și de toți oamenii care merg cu el.
Apoi, după moartea unui om care a atins accidental chivotul, procesiunea este întreruptă, chivotul se află într-un adăpost temporar timp de trei luni și abia după aceasta, regele David, îmbrăcat în haine de in, devine din nou capul procesiunii și, intrând în Ierusalim, sare și dansează în numele lui Dumnezeu, pentru care atunci una dintre soțiile sale îl mustră. Bramer, după toate probabilitățile, combină două episoade, iar gesturile surprinse ale publicului fac ca una să reamintească motivul condamnării; în plus, maestrul introduce în compoziție îngerii care nu sunt menționați în text.
O astfel de libertate de interpretare a subiectului nu este percepută ca ceva neobișnuit în contextul artei lui Bramer, un om cu interese largi, autor al frescelor și ilustrator al literaturii spaniole. În lucrarea sa, puteți găsi numeroase exemple când scene din Sfintele Scripturi sunt înfățișate în împrejurimi la fel de bizare ale ruinelor antice, la amurg sau la noapte, cu sclipiri de lumină misterioasă – printre mai multe exemple.