Opera prerafahelitelor, căreia i-a aparținut Frăția Edward Burn-Jones, este strâns legată de literatură, cu lucrările poetului renascentist italian Dante Alighieri, poeții englezi William Shakespeare și John Milton, legendele și baladele medievale uitate de multă vreme, cu o închinare nobilă a unei doamne frumoase și cu dezinteresul înțelepciunea vrăjitorilor. Bern-Jones nu dorea ca poza să fie asociată cu vreun moment sau loc anume, ci cu o lume imaginară.
Imaginea întruchipează multe dintre idealurile prerafahelitelor – cavalerismul, frumusețea, romantismul și căutarea unei iubiri perfecte. Artistul a realizat multe schițe pentru acest tablou, a cărui complot era foarte pasionat. Conținutul său este povestea regelui, care s-a îndrăgostit de o fată cerșitoare modestă, al cărei farmec și virtute s-au dovedit a fi mai valoroase decât regatul. O poveste similară este tipică epocii victoriene, care pune o femeie virtuoasă deasupra bogățiilor pământești.
Graficul imaginii este preluat dintr-o poezie scrisă în 1612. Poezia spune povestea regelui Africii, a cărei aversiune față de femei a fost învinsă de o fată sărăcăcioasă. Compoziția a fost inspirată de Grivelli și imaginile Madonei Victoria Mantegna. Când tabloul a fost expus la Paris, a fost o încântare printre poeții decadenței, în special picioarele fetei: „sânge de fildeș”. Este interesant de remarcat faptul că Bern Jones, care avea spirit și un simț al umorului special, a creat o caricatură a acestei imagini, ca și cum ar fi fost pictată de Rubens dintr-un model care are forme magnifice, în contrast cu subțire ca o fată de stuf din tabloul său original.