Compoziția acestei pânze este ritmică și, la prima vedere, încordată, dar totuși stăpânul a introdus magistral toate cele opt figuri mai întâi într-o mișcare circulară, apoi, într-un pătrat aproape regulat. Mișcarea începe de sus, de la șezut pe un cal și ridicarea fetei lui Castor, la a doua fată, a cărei mână, așa cum era, împinge piciorul lui Pollux care stă pe pământ și se întoarce la punctul precedent, se urcă spre cer. Acolo, spre cer, se fixează privirea fetelor, fie implorând zeii pentru mântuire, fie recunoscătoare pentru trădătorii trimiși.
Pete luminoase, strălucitoare, de superbe, curbate într-o figură impulsivă de fete cu părul roșu, contrastează perfect cu figurile bronzate, puternice ale tinerilor în armură militară. Dezvoltarea, la fel ca în vânt, țesăturile roșii și verde închis în spatele bărbaților și țesăturile albe și aurii care se înfășoară în jurul surorilor creează un efect decorativ magnific al întregii pânze. Figurile personajelor sunt concomitent tensionate și, ca și în conformitate cu intenția artistului, au încetinit mișcarea pentru a sublinia punctul culminant al ceea ce se întâmplă.
Micuțele cupide agățate de gâturile cailor captorilor arată clar planurile romantice ale captorilor. Orizontul scăzut creează un contrast minunat al întregii compoziții cu mai multe figuri pe fundalul unui cer luminos, sporind patetica sa generală. Rubens a reușit să creeze o compoziție neobișnuit de decorativă, întrețesând și formând juxtapunând linii și forme strălucitoare. Stăpânul, ca de obicei, admiră trupurile tinere, puternice, sănătoase ale personajelor, oferindu-le o „splendoare” excesivă și frumusețe nepoliticoasă, pământească.
Inițial, un complot dramatic, antic, dobândește un sunet estetic puternic pe pânza autorului, grația „barocă” și splendoarea, dar, în același timp, ușurința și ușurința. Marele flamand, ca și cum ne-ar îndepărta de realitate, creează un joc complex de linii și pete de culoare, oferind personajelor sale o extraordinară senzualitate, forță și setea de viață.