Tabloul „Carrying the Cross to Golgotha” a fost aripa stângă a unui triptic nescris. Aceasta, se pare, este un fragment dintr-o compoziție mare, a cărei parte centrală a înfățișat „Răstignirea lui Hristos”, iar dreapta – fie „Coborârea de pe cruce”, fie „Triste”, sau „Stând în mormânt”. Există o presupunere că partea superioară este tăiată puternic. Ideea altarului, referitoare la perioada primelor lucrări mature ale lui Bosch, a fost dorința de a stârni vinovăția în oameni, de a-i induce la pocăință.
Tabloul „Purtând Crucea spre Golgota” îl înfățișează pe Iisus Hristos, care, înconjurat de o mulțime de chinuitori, aplecat sub povara lui grea, persoana din apropiere, poate Simon din Cirene, nu-l ajută, ci abia atinge crucea cu mâna. Pe picioarele lui Hristos nu sunt sandale spinoase, ci plăci cu unghii proeminente, care au fost folosite ca un instrument de tortură. Unul dintre paznicii de pe scut înfățișează un cioap, simbol al armatei satanice. Mai jos în dreapta este un tâlhar pioșesc, își mărturisește frenetic păcatele. Și iată hoțul nerefăcut în colțul din stânga jos al imaginii.
Crucea este deja la picioarele lui și își caută cu ochii spre locul execuției sale la calvar. El, la fel ca rătăcitorul din Wagon of Hay, este înfățișat în haine sfâșiate, cu un genunchi deschis și un pantof. Fiul lui Dumnezeu, „mielul blând”, experimentează nu numai suferința fizică, ci și angoasa mentală – din faptul că vede imperfecțiunea umană. În compoziție, Bosch îmbunătățește semnificativ rolul personajelor negative care îl înconjoară pe Hristos, subliniind imaginile tâlharilor. Artistul a apelat constant la motivul mântuirii răului complet al lumii prin jertfa de sine a lui Hristos. Dacă la prima etapă a creativității, tema principală a lui Bosch a fost critica față de vicii umane, atunci, ca maestru matur, el caută să creeze imaginea unui erou pozitiv, întruchipându-l în imaginile lui Hristos și ale sfinților.
Aceste compoziții clasice de altar de format mare, cu figuri maiestuoase care umplu prim-planul, sunt caracterizate de solemnitate și elation. Sunt lipsiți de inovații pe care Bosch le-a introdus de bună voie în lucrările sale timpurii. În scenele din viața lui Hristos, răul alungă măști „carnavalului” și își expune adevărata față, chipul unei persoane reale care are un întreg „buchet” de vicii – ipocrizie, lașitate, ipocrizie, cruzime, lăcomie. Bosch apare în acest ciclu ca un analist, al cărui subiect este studiul sufletului uman.