Anul 1889 a devenit dificil pentru artist, era grav bolnav, dar după boală, în timpul recuperării sale, a scris un „Primăvară” foarte autobiografic și strâns. Îmbină amintiri despre propria lui boală și boala surorii sale, care a dus-o la mormânt. În această lucrare, s-a manifestat abilitatea artistică matură a lui Edward Munch, pentru care artistul a primit o bursă de stat, datorită căreia a putut merge la Paris.
Imaginea este umplută cu un număr mare de obiecte interioare, apropiind lucrarea de realism. Ca și în imaginea „Fata bolnavă”, principalul mod artistic este o fată bolnavă. Fața ei foarte palidă, pe care nici o pernă albă de zăpadă nu o poate nuanța, contrastează cu fardul sănătos al unei femei care stă lângă ea, mama ei. Dovada bolii unei fete tinere – o fiolă de medicament și o carafă rotundă de apă sunt contrastate cu lumina soarelui care se revarsă în exces. O briză proaspătă care suflă perdele ușoare contrastează cu atmosfera mohorâtă și grea din încăpere.
„Primăvara” este cea mai semnificativă lucrare a lui Munch din acea perioadă a operei sale. Pe această pânză, ușurința și prospețimea impresionismului sunt întâlnite cu exactitatea și detaliile naturalismului. Tonurile întunecate, grele, din partea stângă a imaginii, care întruchipează frica, boala, disperarea, coexistă cu lumina, lumina în dreapta, care dau speranță și credință în bine.