Portretul lui Valabreque – Paul Cezanne

Portretul lui Valabreque   Paul Cezanne

De obicei, Cezanne picta portrete de la oameni pe care îi cunoștea bine. Acest lucru se explică, printre altele, prin faptul că, în timpul activității sale extrem de pe îndelete, a fost dificil să găsească un locutor care să fie de acord să pozeze pentru el.

Cu toate acestea, Cezanne s-a orientat și către serviciile șaicilor, dar în aceste cazuri picturile sale reprezentau o încrucișare între un portret și un tablou de gen. Un exemplu în acest sens este Bătrâna cu Rozariul, cca. 1896.

Adesea, figura umană din Cezanne a devenit doar un element al unei vieți fixe, fiind înfățișată cu aceeași impasibilitate ca și obiectele neînsuflețite. În același timp, unele portrete din Cezanne sunt pline de expresie – de exemplu, „Portretul lui Valabreque”.