„Clerical” – unul dintre cele mai strălucite portrete ale lui Albreth Durer. Nu se știe cine a fost prototipul celui înfățișat în portret, criticii de artă au argumentat și au speculat mult, dar nu au ajuns la un consens. Prin urmare, vom înțelege doar în termeni și merite artistice ale imaginii.
O persoană clericală care crede că religia ar trebui să joace un rol fundamental în viața politică și spirituală a societății. Albrecht Dürer a înfățișat un clerical cu o expresie frenetică pe fața lui. Fără reflecție, fără spiritualitate – doar credință încăpățânată. Își vede misiunea în protejarea intereselor bisericii și în aceasta este de nezdruncinat.
În această perioadă, fermentația a crescut în societate, oamenii au fost nemulțumiți de răspândirea indulgențelor, care au fost vândute și considerate absoluție. Papa Leo al X-lea a adus vânzarea indulgențelor către extreme. La 31 octombrie 1517, Martin Luther și-a bătut „95 teze” în ușile Bisericii Castelului Wittenberg, în care s-a opus abuzurilor existente ale Bisericii Catolice, în special împotriva vânzării de indulgențe, ceea ce a marcat începutul Reformei.
Dürer a simțit intuiția artistului și a înfățișat nu doar un cler – un cetate. Fii atent la bărbia lui puternică și încăpățânată. El nu va face pasul înapoi și va ceda. Reforma este în prag, înainte este o luptă acerbă și fără milă…
Compoziția imaginii este simplă, iar culorile sunt reținute, hainele negre pe un fundal neutru evidențiază o față luminată. Clerul necunoscut, păr roșcat frumos, dar toate privirile atrase de elevi foarte întunecați, totul înecă în ele – atât gânduri, cât și speranțe… Doar adulant. Nu este surprinzător faptul că Dürer a înțeles imediat psihologia umană, ci că a știut să o exprime pe pânză. Și de-a lungul secolelor, intenția artistului și esența operei sale ajung la noi. Prin urmare, Albrech Dürer este un artist genial, iar portretul lui „Clerical” este una dintre capodoperele sale.