Shishkin, este artistul meu preferat, tablourile sale, după părerea mea, apar în fața mea ca fiind vii. Uitându-te la ele parcă te regăsești în acel loc și simți nu numai briza care ar putea sufla acolo, ci și mirosul locului care te înconjoară. Această imagine ne arată o pădure plină de basme, magie și măreție.
Îmi place foarte mult această imagine, iar cel mai interesant lucru este că artistul a reușit să picteze frumos fiecare detaliu, fără să lipsească din lucrurile mărunte. Văd cum în fotografie fiecare ac se află într-un copac de conifere, văd o piatră culcată lângă pârâu și o ciupercă care se ascunde în spatele unui ciot și în iarbă. În primul rând, pinii înalți creează o umbră, iar cu ramurile lor a recreat o cupolă deasupra solului. Undeva departe, văd cum au înflorit pinii, este mult soare pentru că s-a format o pajiște mică.
În opinia mea, artistul înfățișa pini foarte vechi, aceștia mai sunt numiți și vechi de secole. Privindu-le, se pare că au văzut destul de mult acest loc, unii stau deja goi și uscați, fără ace, sunt la egalitate cu copaci tineri. La rândul său, acele pinilor tineri nu mi se par ascuțite, dimpotrivă, artista a reușit să transmită moale și tinerețea acestor copaci. Șișkin a reușit să ne transmită eternitatea naturii din imaginea sa. Privind la ea, cu copacii ei, mi se pare că viața este eternă, deși nimic nu stă nemișcat, dar ea curge, și oricât de dificil este pentru noi, uneori trebuie să suportăm toate adversitățile.
Mi-a plăcut foarte mult această imagine, am rămas cu o respirație bătută și m-am uitat la ea. Nu poți transmite în cuvinte toate sentimentele pe care le experimentezi când o privești. Doar un adevărat artist, un maestru al meșteșugului său, putea compara pinii perene cu destinele umane. Și voi veni la expoziție de mai multe ori doar din cauza acestor capodopere. Tablourile lui m-au cucerit.