Pictura „Pan” este recunoscută în unanimitate ca fiind aproape vârful întregii opere a lui Vrubel. Surprinzător, artista ei a scris în două sau trei zile! Ei spun că impulsul a fost citirea poveștii lui A. France „Sfântul Satyr”. Iar artistul și-a numit pentru prima dată pictura „Satyr”.
Zeul elen cu piciorul de capră și Goblinul rus sunt uniți într-o singură persoană aici. Dar, mai ales, de la Leshoy – atât peisajul rusesc, cât și aspectul lui Pan. De unde vine această apariție, de unde a luat artistul acest remarcabil cap chel, o față rotundă, înfiorătoare, cu ochii albaștri, copleșită de bucle sălbatice?. Se știe că nimeni nu a pozat pentru Vrubel și dacă nu a cunoscut un astfel de bătrân undeva într-un sat ucrainean, sau doar l-a imaginat într-o noapte cu lumină de lună, la vederea unui bătrân ciot de mușchi – nu se știe.
Și, în același timp, este absolut fantastic, este un strigoi de pădure, personificarea a ceea ce pare imaginat și imagina pierdut noaptea. Un ciot cenușiu începe să se miște, coarnele de miel se încolăcesc sub mușchiul șchiopătat, o mână stângace se desprinde, înfundând un flaut cu mai multe barile și ochii albaștri rotunzi se deschid brusc, ca niște licurici fosforici. Ca și cum ar răspunde la apelul fonic al proprietarului pădurii, o lună curge încet din orizont, suprafața râului și o mică floare albastră clipesc cu o strălucire albastră.
Goblin – atât sufletul, cât și trupul acestor polițiști și câmpia noroasă; buclele părului lui sunt ca o semilună în creștere, îndoirea brațului răsună curbura curbei de mesteacăn și el este înnodat, maro, din pământ, mușchi, scoarță de copac și rădăcini. Golirea vrăjitoare a ochilor lui vorbește despre o anumită înțelepciune animală sau vegetală străină conștiinței: această creatură este complet elementară, lipsită de orice experiență, gânduri dureroase…