Opera lui Gustave Moreau, un artist francez, a fost strâns legată de simbolism. Dar natura operei sale era diferită. Principiul principal al artistului a fost principiul „frumoasei inerții”, când personajele au fost înfățișate într-o stare de imersiune și grijă în sine. Mulțumită acestui fapt, privitorul ar trebui să simtă mai bine starea interioară a sufletului personajelor din imagine. Artistul a creat mai multe tablouri înfățișând Sfinxul. Unul dintre aceste tablouri este tabloul „Edip și Sfinxul”, pictat în 1888. Numele exact al operei este Oedip Rătăcitorul, sau Egalitatea înaintea morții.
Pictura se bazează pe mitul grec antic al lui Oedip, care întâlnește Sfinxul în drumul către Tebe. Moreau înfățișează Sfinxul ca un monstru înaripat, cu capul unei fecioare frumoase. Sfinxul le cere tuturor călătorilor o ghicitoare: „Cine merge pe patru picioare dimineața, două după-amiaza și trei seara?”, La care nimeni nu poate da răspunsul corect. Și pentru aceasta Sfinxul i-a devorat. Iar Oedip a dezvăluit că sunt trei vârste ale omului – pruncie, maturitate și bătrânețe.
În această imagine, Oedip nu este un erou curajos. Atât Sfinxul, cât și Edipul își prevăd moartea, înaintea căreia sunt amândoi egali. Grota stâncoasă este un simbol al pântecelui mamei. Ideea artistului a fost de unde provine persoana, acolo este doamna sa. Jocasta, mama lui Edip, întâmplător, devenind soția lui Edip, i-a provocat moartea. Așa că această poveste a înspăimântat generația Nietzsche prin faptul că femeia care a dat viață ar putea să o ia cu ușurință.
În centrul imaginii, Sfinxul își întinde aripile. Alături de el sunt victimele învinse care nu au răspuns la întrebarea sa. Fețele lor nu sunt detaliate în detaliu. Oedip, situat în partea stângă a imaginii, cu un mers obosit, sprijinit de un stâlp, intră în grotă. Capul lui este coborât de neputință, știe că viața lui se va termina curând. Privind cu atenție imaginea, puteți vedea întunecarea cerului în amurgul de seară. Liliecii au început deja vânătoarea de noapte. Sfinxul îl privește pe călător, așezat cu mândrie pe patul său. Aripile sale sunt frumoase și albe de zăpadă.
Artistul evidențiază personajele principale cu nuanțe deschise, ocre și galbene pe un fundal rece și închis. Formatul vertical al imaginii subliniază măreția Sfinxului. Opera este tragică și misterioasă. Poza te face să te gândești la viață și la moarte.