Nord – Arkhip Kuindzhi

Nord   Arkhip Kuindzhi

Opera de peisaj „Nord” a lui Arkhip Kuindzhi a fost scrisă la 1879 la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pictura se află la Moscova, la Galeria de Stat Tretyakov. Tabloul „nordului” caracteristicile inerente ale impresionismului. Înțelegând autorul tabloului, imaginea nordului este o lume plină de liniște, o suflare de spațiu rece, fără sfârșit, fără margini, unde realitatea, legile obișnuite ale lumilor pământești, naturale și cerești sunt altfel regândite.

Atmosfera infinitului de spațiu se naște ca urmare a combinării pământului și cerului la orizont, care, se pare, dispare foarte curând, dizolvând toate limitele și convențiile imaginabile. Nordul este o lume a vieții sălbatice frumoase nealterate, o lume a frigului, regatul pământului și al cerului în originalitatea sa.

Imaginea peisajului din lumea naturală a nordului este realizată folosind metoda culorilor de întindere. Întinderea culorilor este creată aici în așa fel încât creșterea și intensificarea culorii să se realizeze de la cel mai întunecat, aproape negru, verde până la culoarea deschisă, rozalie, care este folosită pentru a scrie întreg spațiul cerului.

Peisajul este dominat de imagini ușoare, aerisite. Pe cerul luminos luminos, contururile norilor nu pot fi cu greu distinse, orizontul este slab identificat și la fel de ușor. Imaginea se distinge prin atmosfericitatea sa, ușurința de a curge linii – toate acestea dau naștere unei imagini care străpunge înălțimile cerești, care se grăbește undeva în infinit pentru o linie de orizont de neatins, aproape evazivă.

Motivul principal al pânzei este motivul singurătății, al dorului. Aici vorbește Nordul. Cu o forță autentică, se resimte puterea acestei lumi dure, în care vântul își are originea și trăiește frigul insuportabil, unde o persoană nu se înțelege decât ca un grăunte nesemnificativ de nisip, în comparație cu frumusețea eternă a pământului de nord, în comparație cu acest Univers al frigului, arzând vântul și singurătatea.

Tranzițiile subtile ale culorii, „culmarea” coloristică a umflăturilor au fost pictate artistic de artist. Verde închis, aproape negru prin măreția și adâncimea sa, copacii nordici servesc ca imagine centrală care satura întreaga imagine cu puterea și energia inepuizabilă a aerului nordic, culori discrete și spații interminabile.

Numele tabloului este „nord” ca o lamă de oțel ascuțită, ascuțită, prin puterea sa de sunet și impact. Numele „Nord” răsună, străpunge ca un vânt rece de nord și îngheață în aer cu modele frumoase de zăpadă. Nordul este atât începutul începutului, cât și o anumită limită, dar nu și limita forței și a capacității de a trăi și de a se depăși din nou și din nou în cucerirea unei astfel de lumi impregnabile. Nordul este o confruntare constantă între elemente. Nordul este o melodie de vânt rece, care se lipește chiar în inimă și o face să înghețe. Aceasta este o senzație ineludabilă și ineludabilă a prăpastiei, direcția eternă a privirii spre cer, care este estompată în ceață albastru-lăptoasă care se depărtează în depărtare, dizolvându-se în eternitate.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5,00 out of 5)