În Arles, Van Gogh începe să caute noi stiluri și mijloace de exprimare. În fiecare lucrare, el adaugă ceva nou, datorită căruia picturile sunt atât de diferite în stiluri și tehnici. Acest lucru se aplică, de asemenea, vieții imobilizate. Lucrările arlesiene din acest gen se disting printr-o manifestare vie a individualității autorului, de fiecare dată găsind ceva nou în natură.
Această viață nemișcată, pictată la începutul anului 1888, este decorativă și seamănă cu un panou colorat. Autorul centrului de compoziții realizează o vază majolică masivă cu un buchet luxuriant de flori sălbatice. Autorul aranjează armonios obiecte pe masă, concentrându-se pe trei portocale luminoase. Pentru a adăuga elemente orizontale, el pune o floare mare pe masă.
Culoarea principală a imaginii – galbenul – contrastează cu nuanțele de albastru ale florilor sălbatice. Dar acest contrast nu este atât de strălucitor ca în viețile nemișcate din perioada Parisului. Imaginea este proiectată în culori relativ calme, dar, cu toate acestea, arată destul de colorată și veselă.
Autorul nu modelează volumele obiectelor, făcându-le plane și subliniază contururile lor cu contururi întunecate pronunțate. Decorativitatea pânzei este susținută de un ornament clar definit al vaselor. Autorul pare să admire frumusețea și grația obiectelor simple, transmitând o combinație armonioasă între formele și culorile lor.