Numele Giotto este asociat cu începutul unei noi etape în dezvoltarea artei italiene, marcată de o rupere cu tradiția medievală a artei italo-bizantine. Giotto a studiat cu Cimabue, a lucrat la Florența, Roma, Padova, Napoli și alte orașe din Italia.
Familiarizarea cu opera celor mai mari sculptori toscani Niccolo și Giovanni Pisano și Arnolfo di Cambio a fost importantă pentru formarea sa creatoare. Giotto a reformat pictura italiană, afirmând în ea noi principii pictoriale și idealuri etice, care au fost dezvoltate de stăpânii Renașterii. A folosit metodele unghiurilor unghiulare și perspectiva antică, cunoscute la vremea sa, fără un singur punct de dispariție, dar a dat organizării spațiului în lucrările sale o structură neobișnuită și clară pentru epocă, a dezvoltat un nou principiu al modelării alb-negru, bazat pe luminarea treptată a tonului de bază dens și saturat colorat, ceea ce ne-a permis să păstrăm puritatea culorii și luminozitatea acesteia. „Madona și copilul” se referă la operele mature ale maestrului.
Utilizarea noilor principii în artă dezvoltate de maestru este evidentă aici. Alte lucrări celebre: picturi murale ale capelei degli Scrovegni. Aproximativ 1305-1308. Padova; picturi murale din capele Bardi și Peruzzi. Aproximativ 1320-1325. Locația bisericii Crone, Florența; „Madonna pe tron”, c. 1310. Galeria Uffizi, Florența.