După crearea picturii Cartofi, Van Gogh a dorit să dezvolte și mai mult tema vieții țărănești. Uneori era lovit de apariția unei locuințe țărănești. Casa, care a fost surprinsă în această imagine, era compusă din două părți cu intrări separate și o sobă comună. În ea trăiau lucrători din cele mai sărace sectoare ale societății. Locuința a căzut mult timp în neplăcere, dar a continuat să stea în picioare. Van Gogh a comparat cele două părți ale casei de sub un acoperiș comun cu un cuplu de bătrâni decalți care de mult au devenit unul și continuă să trăiască doar pentru că se susțin reciproc.
Van Gogh a văzut acest lucru ca un fel de versuri, care pentru el erau legate în mod inextricabil de tema țăranilor. El scrie cu atenție și cu dragoste toate detaliile locuinței rahitice. Imaginea este imbufnată de tristețe, care se manifestă atât în imaginea casei, cât și în natura ei înconjurătoare. Cerul înnorat atârnă atât de jos deasupra pământului, încât se pare că tunetii vor zdrobi în curând acoperișul declin al locuinței. Ramurile negre ale copacilor semi-uscați pe fundal aduc o notă de depresie și anxietate.
Imaginea este realizată într-o schemă de culori foarte întunecată și este aproape monocromă. Tot ceea ce se poate vedea pe el este luminat de ultimele raze ale soarelui apus, care abia se rup printre nori.