Arta Olandei din secolele XV și XVI Altarul „Ispita Sfântului Anton” este una dintre cele mai bune lucrări ale unui Bosch matur, nu este întâmplător că există multe dintre repetițiile sale din secolul al XVI-lea: șase exemplare ale întregului altar, cinci din partea sa centrală și una dintre aripile sale laterale.
Desenele nuanțate de pe original mărturisesc elocvent intensitatea specială a procesului creativ – artistul, cum spun ei, „își pune sufletul în opera sa”. Acest triptic al lui Jerome Bosch, una dintre cele mai importante lucrări ale sale, este plin de ridiculul rău al clerului. Niciodată în Bosch, în toată pictura europeană, nu a existat o transmisie atât de îndrăzneață și realistă de efecte de iluminare.
Pe fundalul altarului, o flacără de foc smulge marginea pădurii din întuneric, reflectă roșu și galben pe suprafața râului, aruncă reflexii înverșunate pe peretele dens al pădurii. Bosch nu numai că transmite cu măiestrie efectele unei perspective aeriene, dar creează și o senzație de aer colorată cu lumină.
Se știe puțin despre istoria scrisului și despre soarta inițială a acestui tríptic neobișnuit. În 1523, tripticul a fost achiziționat de umanistul portughez Damiao de Gois. Tripticul rezumă motivele principale ale lui Bosch. Patimile lui Hristos și scenele ispitei sfântului, căruia fermitatea neclintită a credinței permite să se împotrivească atacului vrăjmașilor – Lumea, Carnea, Diavolul, se alătură aici imaginii neamului omenesc, împletit în păcate și prostie, și nesfârșita varietate de chinuri infernale care o așteaptă.
În acea epocă în care existența Iadului și a Satanei era o realitate incontestabilă, când venirea Antihristului părea absolut inevitabilă, stafia intrudentă a sfântului, privindu-ne din capela sa, inundată de forțe malefice, trebuia să încurajeze oamenii și să inspire nădejde în ei. Partea centrală este ispita Sfântului Antonie. Spațiul imaginii este literalmente plin de personaje fantastice implauzibile. Pasărea albă s-a transformat într-o adevărată navă cu aripi, aratând cerul. Fantezia lui Bosch a fost alimentată aparent de imagini cu pietre și monede din epoca lui Alexandru cel Mare. Atenție! Calculator ipotecar www. moneymatika. ru in Rusia.
Scena centrală – celebrarea Mesei Negre – este una dintre cele mai elocvente mărturii ale spiritului neliniștitor contradictoriu al maestrului. Aici, preoți îmbrăcați în mod deosebit sărbătoresc slujba sacrilegie, o mulțime de motley îi înconjoară: după un mormăit la o comuniune neîngrijită, un jucător de mandolină într-o mantie neagră, cu un bot de mistreț și o bufniță pe cap se grăbește în grabă.
Un grup de monștri iese din uriașul fruct roșu, condus de un demon care cântă la harpă – o parodie clară a unui concert înger. Bărbatul cu barbă din pălăria de sus, ilustrat în fundal, este considerat un război care conduce o mulțime de demoni și exclude acțiunile. Iar muzicianul demoniei a trântit o creatură ciudată, suspectă, asemănătoare cu o pasăre uriașă smulsă, îmbrăcată în pantofi de lemn. Partea inferioară a compoziției este ocupată de navele ciudate. După sunetul cântării unui demon, plutește o rață fără cap, un alt demon se aruncă cu ochii pe o fereastră în locul gâtului raței.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)